Pasul Absent

Artista, muzicianul si golanul…

2011-11-10T11:39:00.000+03:00

ARTISTA

Inca putin si e domnisoara batrana. Desigur, fiind o femeie obisnuita cu scena, arata foarte bine atunci cand are machiaj si i se pun in evidenta “trasaturile de papusa”. Dac-o vezi in autobuz, te dai jos imediat si-o rupi la fuga. E sasaita, sleampata si stearsa.

Artista (e mai interesanta fara nume !) a fost amanta de profesie cam toata existenta ei. N-a reusit sa depaseasca bariera asta oricat de multe a invatat in arta seductiei. Cand stia si ea mai multe, pac, o trada caracterul… Barbatul trebuie sa o tina in puf. Cum adica, i-a oferit numai cafea fara s-o intrebe daca vrea sa manance ceva? Ce fel de barbat e asta care nu-i face statuie la prima intalnire?

In orice caz, Artista nu sta rau. Are casa – proprietate personala, un cont in banca si , cel mai important , o parere excelenta despre ea. De aceea nu intelege cum, Doamne iarta-ma, nu-i niciun barbat bun pe lumea asta care s-o ia de nevasta…Natarai, mai !

Artista vrea deasupra. Deasupra tuturor actorilor de duzina care o inconjoara de cand se stie. Pentru asta a luptat mult. Chiar prea mult. A fost la “Vocea Romaniei” unde,pentru ca era prea buna, nu i-au gasit locul potrivit si au lasat-o afara. Desigur, in asteptare. In asteptarea lui Mary Poppins, singura care ar putea aprecia adevaratul ei talent ,pe pricipiul : “copia e mai buna decat originalul”…

Artista are lumea ei. Plina de stralucire, de barbati cu bani, de roluri diverse…Aici ea e regina, adorata si venerata ca o DIVA… Se aplauda singura si se mangaie, cuprinsa de o iubire profunda pentru personalitatea ei perfecta, pentru talentul ei neegalat si pentru momentul cand va intra in istoria teatrelor de pretutindeni.

MUZICIANUL

Canta. Canta bine. Ne place. Place-place. Daca ar avea cu 200 de kg mai putin, ar putea urca in lift. Dar e baiat simpatic. “Misto” chiar. Canta mai mult la petreceri private si are succes. Bani are. Figuri are.Placeri are. Nevasta are. Respect n-are.

Un mare muzician !

GOLANUL

…si el un MAAAARE muzician - pardon , golan – cu tot ce implica asta (in domeniul femeilor usoare).

Astia trei sunt niste simboluri. Orice asemanare cu realitatea este absolut deloc intamplatoare.

Trist este ca m-am saturat de atata infatuare, de atatea figuri si de atata falsitate. In meseria mea, intalnesti mereu asemenea specimene. Nu ma las - doar pentru ca am intalnit si oameni decenti, fara cultul propriei personalitati, oameni sinceri si talentati.

Artista, Muzicianul si Golanul reprezinta cu succes o lume ascunsa, vizibila doar pentru cunoscatori.

CU CE-AM GRESIT ?

2011-10-25T09:46:00.000+03:00

Dimineata de la ora 8.00 sunt acolo unde trebuie sa fiu : in public. Zi dupa zi se desfasoara un alt episod din “Comedia umana”. Se cearta unul cu celalalt, isi jura dusmanie vesnica, isi dau in cap si sufera in grup. Se iubesc la nebunie, se ating toata ziua , isi promit fidelitate vesnica, se satura, se despart si se cauta iar intre ei…

Fraierii…

Actori buni, ce sa zic. Macar decorul e aranjat cum trebuie – o mie de monitoare in spate cu ajutorul carora este explicata, cu lux de amanunte, situatia grea in care se afla tara asta …

In fiecare zi simt cum cineva imi fura timpul.

Am prins candva niste ani de liniste in care ma plictiseam in fata scenei. Nu erau monitoare, Moga, Inna, Alexandra Stan sau magazine cu program prelungit. Erau niste vecini, 9 pietre, Queen si aprozarul. Erau drumuri lungi, pe jos, un soare cald si o zapada minunata.

Astia mici cred ca au totul, dar n-au nimic. N-au vise reale, n-au prieteni adevarati. N-au carti vechi din care sa le cada pagini desprinse, iarba in care sa se tavaleasca, copaci care sa le tina umbra. Ce rost au toate astea cand ,in spate, cele mai tari monitoare se imprietenesc cu tine si te invata sa crezi in Stapanul Inelelor…

Am pierdut ceea ce era mai important : libertatea. Timpul nostru se scurge undeva ca intr-o gaura neagra. Cu cat ne dorim mai mult, cu atat ne ramane mai putin.

Inapoi la teatru… Cu ce-am gresit ?

Cea mai tare inventie ar fi intoarcerea in timp. Pariu ca nu mai ramane nimeni pe-aici ?

Buna ziua !

2011-10-24T15:24:00.000+03:00

...am vrut doar sa va spun ca am revenit. Din mai , de cand mi-am "parasit" blogul s-au inregistrat vreo 2000 de vizualizari...Sper sa nu ma insel, mai ales ca nu stiu ce-am facut pentru asta. Pana aflu ce s-a intamplat, promit sa mai scriu. Va multumesc frumos !

DAR DE VIATA

2011-05-18T15:01:00.001+03:00

Are opt pisici. Si locuieste intr-o camera mica, aflata la parterul unui bloc. De cum intri in casa ei, incep sa apara capusoare mai mici sau mai mari, colorate, cu ochi verzi, galbeni sau albastri.Sub masuta, din baia minuscula, de sub pat, de sub plapuma, din vitrina, te intampina niste blanosi alintati si plini de personalitate. De undeva, de sus,intr-o cusca, “ganguresc” vreo trei canari.
Ma uit in jur si ma intreb unde mai sta si ea, cum reuseste sa-i impace pe toti si cand mai are timp sa stea...
Ce face doamna aceasta ?
...aduna animalele bolnave.Si nu e vorba doar de pisici - ci si de catei sau de pasari. Ii gaseste, ii ia si ii duce pe banii ei la veterinar. Uneori chiar si pe datorie, ii vindeca sau ii sterilizeaza,dupa caz. A facut o conventie cu un medic care o ajuta.
A avut grija de sute de animalute. Le face bine, apoi le cauta stapani. De cele mai multe ori are noroc : gaseste oameni cu suflet bun, dispusi sa ia acasa o pisicuta curata, sterilizata, sanatoasa si invatata sa foloseasca litiera. Sa nu credeti ca le vinde...Nu!!! Culmea e ca nu cere nimic in schimb. Se bucura ca inca un sufletel o duce bine mai mult decat se intristeaza ca incepuse sa-l iubeasca...Curand, locul lasat liber va fi ocupat de o alta fiinta in suferinta.
Nu are niciun venit.Avea o pensie de boala pe care i-au luat-o. Din ce considerente, numai ei stiu, pentru ca se vede ca este bolnava...
Si-atunci, face curat. Pentru cine are nevoie. Imi povestea ca a muncit doua zile la un apartament mare si n-au platit-o pentru ca nu a avut puterea sa termine.Dar nici n-a insistat. A spus ca mai bine moare de foame langa pisicutele ei...
Am mai cunoscut oameni care iubesc si se sacrifica pentru animale.
Dar aceasta femeie...
Din putinul meu, cand pot, trec pe la ea si-i las cate ceva. Fireste, nu putem schimba lumea sau sa-i ajutam pe toti...
Eu zic ca e bine ca mai exista cineva ca ea si nu-mi doresc sa ajunga intr-o zi imuna in fata suferintei unui animal. Asa cum, din pacate, fac si eu si cei mai multi dintre noi poate pentru ca nu avem puterea sa ne asumam consecintele.
Oamenii ca ea ne apropie de Dumnezeu.
...si totusi, vrea cineva o pisicuta curata, sterilizata, sanatoasa si invatata sa foloseasca litiera ?

Unde ne lasa gandul

2011-04-27T14:28:00.000+03:00

…ne lasa unde vrem noi. Oriunde, dar nu chiar peste tot. Bariera o reprezinta cunoasterea.
Chiar si asa, tot zburam. Asta e ca o ironie. Prinsi de pamant printr-o legatura atat fragila, atat de vulnerabila, trupul, stam acolo unde trebuie sa fim. Avem perspectiva infinitului si, in acelasi timp, dovada incertitudinilor.
Ce conteaza cu adevarat in viata asta ? Recunoastem sau nu, facem totul in numele iubirii. Nu pentru cineva anume. Ci din dorinta de a primi dragoste, acel sentiment ideal pentru fiecare dintre noi. TOTUL incepe din iubire.
Unde ne lasa gandul...
...acolo unde raspunde sufletul. Nici mai departe, nici mai aproape. Asta e o alta ironie. Avem perspectiva universului dar suntem sclavii instinctelor. Liberi sa zburam, ne rezumam la necesitatile fiziologice.
...ne lasa aproape de perfectiune. Dar pentru ca noi alegem extazul efemer al clipelor, permitem doar imaginatiei sa ne inalte.
Fiecare cu Dumnezeul nostru, ne pierdem, ne regasim sau plutim in iluzia cunoasterii…
Unde ma lasa gandul...
...la malul marii. Acolo “imi raspunde” sufletul.

CELEBRITATE

2011-04-07T10:00:00.002+03:00

Copilul tocmai a implinit sase ani. E timpul sa mearga la scoala. Scoala de langa casa. Totusi nu-ti vine sa-l lasi chiar asa, in orice clasa, cu orice invatator. La urma-urmei primii ani de scoala sunt cei care ajuta un om in devenire sa-si gaseasca drumul, sa mearga pe drumul cunoasterii cu placere si incredere.
“Am auzit de unul, Dima, este un invatator bun – putin mai sever dar foarte muncitor si cu rezultate excelente. Am un nepot care a fost elevul lui...”
“ Dima este extraordinar, are grija ca fiecare dintre elevii lui sa fie pregatit corespunzator...”
Si asa auzi de acest pedagog caruia i se face publicitate mai abitir decat pe posturile de televiziune. Asta e celebritatea.

CELEBRITÁTE, (2) celebrități, s.f. 1. Însușirea de a fi celebru; reputație, faimă. 2. Persoană care se bucură de mare renume și prestigiu.

Acest renume se obtine chiar si dupa o viata inchinata meseriei alese, se obtine cu multa munca si daruire. Dar mai ales cu multa modestie si cu satisfactia lucrului bine facut.

De ce ne uitam la televizor si asociem celebritatea cu scandalul? Pentru ca : simtim nevoia sa ne regasim in personaje si fapte de viata, pentru ca nu identificam adevaratele exemple (sau n-avem timp pentru asta), pentru ca lumea asta a luat-o razna...rau de tot !!!

Va multumesc ca ma vizitati !

2011-03-04T15:10:00.002+02:00

Conform "tehnologiei avansate", am posibilitatea sa-mi contorizez vizitele. De ceva vreme, constat cu uimire ca nu sunt singurul meu "musafir" - e multa lume noua pe blogul meu. Ceea ce nu inteleg este de ce lumea vine si pleaca (des si constant) iar eu nu am niciun feedback.
Am mai constatat ca postarea cea mai populara se refera la Minodora Dedis. Multa lume o apreciaza si asta e interesant.
Dar de ce nimeni nu zice nimic ?...
Voi eticheta aceasta postare tot cu numele Minodorei ca sa devin si mai cautata...:)

VALENTINE’S DAY

2011-02-14T09:17:00.003+02:00

Haoleu manca-ti-as…
Eu am zis c-o sa dispara. Doi trei ani acolo o sa tina chestia asta apoi (ca orice fals )n-o sa reziste. Si cand colo, uite la ea : ziua indragostitilor. Ma gandeam la asta dimineata in timp ce ma uitam la o fatuca de vreo 16 ani imbracata intr-o pereche de blugi mulati cu talia foarte joasa si cu o gecuta scurta pana deasupra taliei. Intre pantalon si haina erau vreo 10 cm neacoperiti.
Si e un frig afaraaaaaaaaaa….Oare maica-sa ce zice ?
Dar, mai important, pentru ce se-mbraca in halul ala? Sa ce ? S-o placa “Ionel”…sa-i dea o inima fragila, de ciocolata care se topeste la prima indoiala. Sau, poate, “Ionel” are planuri serioase, o fi mai mare decat ea, mai sigur pe el, mai puternic. Bun si gata, o convinge, e a lui. Forever…
Dupa aia familie…impozite…intretinere…certuri…impacari…plecari…intretinere…
impozite…copii…valentine’s day cu alta…divort…partaj…bataie…!!! Sau iubire mare…vacante de vis…copii…cheltuieli…ani frumosi si lungi…foarte lungi…din ce in ce mai lungi !
Toate din cauza unei amarate inimi de ciocolata daruita cu ocazia unei sarbatori care nici nu era pe-aici acum cativa ani.
Nu-mi vine sa cred ca nu sunt patrunsa de spiritul indragostelii, sa umblu cu lumanari si
sa nenorocesc trandafirii…e o crima sa le calci petalele in picioare , in numele iubirii.
Acum, de VALENTINE’S DAY , o sa va povestesc o intamplare.
Unu’cu una. Intr-o relatie de iubire. El pleaca sa-i ia flori. Dar pentru ca are putini bani si vanzatoarea (o negresa) are preturi mari, zice cat are si asteapta sa primeasca ceva in schimb. Asta se gandeste, se intoarce, se uita, se framanta…Pana la urma ii da doua garoafe…galbene…exact dupa buzunar.
Tipul ia florile entuziasmat si se gandeste ca “gestul conteaza”. Adevarul e ca nu stia el prea multe despre semnificatii, plante, femei…
Si cum se duce el asa la iubita lui, emotionat si fericit ca-n “Imblanzirea scorpiei”, ea-l vede si, incantata ca-n “Pupaza din tei”, ii ia garoafele galbene si-l pocneste cu ele in cap, incheind apoteotic cu acel celebru : “Treci dracu’ acasa, tampitule ! Cine mama masii m-a pus sa ma incurc cu un bou ? ”
Off…cine sa mai inteleaga femeile ! Dar barbatii…
Iubiti-va mult ! Azi e sfantul Valentin la catolici ?

Cartierul meu (Compunere scolara ?)

2011-01-31T12:00:00.000+02:00

…singurul loc in care totul e la fel. Ca au mai construit astia cateva magazine si nu mai e celebrul AGROCOP de unde luam pepeni sau ca au ridicat un etaj peste GOGOSERIE, asta-i altceva…Slava Domnului, locul nu deschide prea multe oportunitati si nu l-au “impodobit” cu magazine de vise si bombe jegoase…Ultimul aspect este oricum, bine reprezentat chiar pe locul unde erau niste wc-uri publice. Acolo se aduna “oamenii de bine”, mult mai in varsta acum si consuma bauturi alcoolice. Putin mai incolo “troneaza” fotografia in dimensiuni mari a domnului Bogdan Ciuca de la PC – nici nu stiu cand am fost vecini de cartier. Scrie pe poster ca a trait in zona…Jur ca nu l-am vazut niciodata, poate pentru ca o fi cu vreo 10 ani mai mare, ce stiu eu…
Stiu ca prin partea aia treceam mereu tinandu-mi rasuflarea, mirosea ingrozitor. De cele mai multe ori voiam sa ajung in spatelele complexului unde trebuia sa ma asez la coada la gaini, la portocale, la orice mai aducea Ceausescu si prisosea vanzatoarelor de la ALIMENTARA.
Mai incolo, se forma randul pentru lapte, iaurt, branza si smantana. Ce cumplit era sa ma trezesc la 4-5 dimineata ! Eram mica si nu voiam altceva decat sa dorm. Si totusi nu ma lasau acasa. Ma salveaza din secventa asta amintirea gustului irepetabil al smantanei de atunci. Nu l-am mai regasit…
Aprozarul…Brifcor, Turbo…O fetita mica, subtirica, imbracata multicolor, cu ochelari (Doamne, ce-i mai uram…acum mai toti copiii poarta, pe-atunci eram doar eu si un coleg in clasa) . Merceria, unde nu prea aveam ce face, piata – acolo era tare interesant, asociam imaginile cu fragmente din povestile de Creanga (pentru ca erau vanzatorii care semanau cu personajele si mai ales cirese sau struguri…mmm…ce deliciu….), pe colt stateau tiganii cu guma, seminte si cocosei.
Acum sunt mai multe magazine. Cu haine, tot felul de prostii deprimante. Au acoperit trotuarul pe care obisnuiam sa alerg, au inchis piata. Imaginea bunicului meu cu plasa de cumparaturi e aici o amintire cam prea stearsa…
Traversez strada si inchid ochii, incercand sa refac drumul spre casa, incercand sa-mi imaginez ca am tot zece ani. In partea asta, blocurile sunt la fel – ma intreb cine mai locuieste pe-aici, oameni vechi sau noi ? Au plecat toti ca mine demult la alte adrese?
Pe stanga e drumul catre bloc. In spate ma dadeam in leagane. Pe-aici jucam Oina. Ce de garaje !...Si-aici era un leagan…
Teiul e tot acolo. Mai batran, desigur, dar la fel de impunator si crengile sunt mai aproape de balconul meu. Banuiesc ca e mai usor acum sa culegi floarea din el decat era pentru mine acum douazeci de ani. Oare lumea se vede la fel din spatele ferestrelor ? E frig si e pustiu… Dar locul acesta, mai mult oricare, e plin de sentimente. Aerul e la fel, zapada acopera acelasi drum pe care odata mergeam cu sania si ma bucuram de venirea sarbatorilor de iarna cu miros de placinte, cozonaci si…portocala.
La doi pasi, curtea caminului. Intram prin gard – ce fel ne strecuram !- si chiar portiunea aceea e acoperita cu fier decolorat, semn ca s-au gandit sa nu ofere portite pentru generatiile urmatoare. Acolo ne jucam cel mai bine cu sania iar primavara culegeam fructele necoapte din pomii numerosi dar, mai ales, nepaziti.
Parca m-am intors acasa…
Astea-s amintirile mele. Nu am habar cine ar avea rabdarea sa citeasca mica mea compunere scolara. Dar am scris pentru ca amanuntele astea le stiu cel mai bine. Pentru ca nu ma chinui prea tare sa scriu. Cuvintele vin pur si simplu, aduse de cele mai trainice si pure sentimente. De minunea unei copilarii pe care multi n-o retraiesc poate si pentru ca n-au stiut sa se regaseasca in magia florilor de tei de la balcon sau a sticlelor de lapte din sticla …
Ma uit in oglinda. Un om diferit ma priveste, un om care seamana cu mine. Stiu ca-s eu , mai mult pentru ca simt asta.

Exista viata pe Pamant !

2010-12-03T14:27:00.000+02:00

Aceasta este o informatie de ultima ora. Un fel de BREAKING NEWS, daca vreti. Diferenta e ca stirea asta trece mereu fara comentarii si, evident, fara rating.
De fapt, a devenit plictisitoare.
Si totusi e adevarat. Se poate trai aici in conditiile urmatoare: sa nu ai datorii, sa fii singur pe lume, sa fii liber sa mergi unde vrei, sa nu tii cont de legi si conventii sociale…
Am telefon mobil…am internet…am un milion de posibilitati sa ies in evidenta. Imi obosesc ochii de la atata calculator. Am unde sa ma duc, am de unde sa vin. Si totusi, planeta albastra mi se pare goala. Aerul uneori mi se pare greu de respirat, mancarea necomestibila si mor de cald in noiembrie. Astept mereu ziua de vineri ca pe o izbavire, ca si cum mi-as recastiga o libertate pe care n-am avut-o niciodata: libertatea de a dormi cate ore doresc…Cea mai interesanta activitate!
Cum ar fi sa fie altfel?...
De ce avem puterea de a visa si neputinta de a schimba ceva?
De ce putem crea si nu ne putem schimba?
Am intrat in inchisoarea propriilor noastre minti. Ne-am blocat si am pierdut CHEIA. Pe undeva ar trebui sa o gasim, doar ne aflam pe Terra, in universul nostru.
Dar cine sa o caute , cand nimeni nu stie cum arata ?
Exista viata pe Pamant ?

Petale…

2010-11-26T08:49:00.000+02:00

…au cazut pe linistea mea
Odata cu un rasarit pierdut de soare.
…au frant chemarea ta
Si m-au risipit in zare.
Azi am sa las petale
Sa curga lin pe valuri
Si sa ascult cum pleaca
Izbindu-se de maluri…
Am scos din gand o soapta.
Am rupt-o din seninul
Pierdut intre petale.
Tot ce-a prezis destinul
Sunt numai vorbe goale.
Plutesc si eu cu timpul
Petalelor albastre
Si-ncerc sa uit motivul
Indepartarii noastre.

Las marea pentru tine…

2010-11-01T12:40:00.003+02:00

O să plec.
Şi-n locul meu vor ramane urmele paşilor tăi.
Ştii, viaţa mea e o chemare
Către infinitul albastru al privirii tale.
O să iau cu mine
Toate emoţiile neştiute,
Toate valurile unor gânduri de rămas bun.

O să-ţi las marea.
Eterna mea iubire,ţi-o las dimineaţa.
Mi-ar fi prea greu să plec la asfinţit
Să tulbur venirea lunii
Cu zgomotul depărtării.

O să mă pierd.
În lumea largă e mult loc
Pentru linişte şi uitare.
Las marea pentru tine
Şi o să uit că o iubesc
Atât de tare…

ALTEX, ce e ALTEX?

2010-10-19T11:35:00.001+03:00

Altex e o companie nationala sau multinationala. Nu-i stiu cifra de afaceri si nu ma intereseaza asa cum nu-i intereseaza nici pe ei ca personalul angajat aplica un tratament de doi bani clientilor de buna credinta.
Altex-ul e un magazin cu preturi mari de la care cumperi cu banii jos sau in rate. Pe astia de la Altex trebuie sa-i respecti pentru ca iti fac o favoare daca-ti vand produsele lor unice, nemaiintalnite. Si pentru ca produsele lor sunt asa, au o serie distinctiva, irepetabila, care se trece cu atentie pe certificatul de garantie scris, la randu-i , cu cerneala simpatica.
Si acum sa va spun de unde pana unde sunt eu gata sa pornesc un razboi contra acestei firme de prestigiu.
Aflati urmatoarea situatie: te duci ca tot omul si-ti iei un aparat. De bucatarie, de dormitor, de sufragerie, ce conteaza? Important e ca te duci din proprie initiativa sa le cresti vanzarile cu banii tai de bugetar nesimtit si-i alegi dintr-o suta de magazine de profil pentru ca iti sunt simpatici.
Iei aparatul – pe care ti-l dau in scarba pentru ca oricum, cu sau fara banii tai e acelasi lucru - , te pun sa semnezi CERTIFICATUL DE GARANTIE si valea si la revedere…
Dupa o saptamana , magaoaia “meseriasa” se strica.
Il iei in brate, optimist si binevoitor pe principiul :“Se mai intampla, na, nimic nu-i perfect, lasa ca-l inlocuiesc baietii…”. Te amuzi de spusele unui coleg care a patit si el ceva de genu’ si care crede ca nu ti-l vor inlocui pe loc ci iti vor cere o diferenta ca sa-ti dea unul mai scump (sub pretextul ca nu mai au pe stoc). Iti spui ca asta a patit el, nu-i obligatoriu sa ti se intample si tie!
Bun…Si te duci la ALTEX. Un angajat cu fata bovina te intampina vizibil sictirit de situatia din Romanica, te ajuta cu “bagajul” din priviri (n-ar pune mana !), apoi iti zice ca magazinul nu garanteaza pentru accesorii, numai pentru motorul aparatului. Il ia in scarba cu doua degete, il porneste, demonstreaza ca motorul merge, apoi te trimite la service-ul firmei producatoare care, intamplator, nu e in orasul tau: “Faci mata un pachet si-l trimiti la ei sa ti-l repare.Ei hotarasc daca-i nu-i din vina ta sau daca trebuie sa platesti reparatia !”
Logic! Corect ! Ca toate lucrurile de kkt din tara asta !
Comentezi? Iesi in ma-ta afara din magazin; cine te-a pus sa alegi ALTEX-ul din zeci de firme de profil ? Alta firma ti l-ar fi luat si l-ar fi trimis la service. Tu n-ai decat sa mori de oftica pentru ca ai fost bou si nu te-ai dus la altii !...Iar in ceea ce priveste CERTIFICATUL DE GARANTIE, mai bine nu-l iei. Nici de hartie igienica nu-i bun!
O sa merg pe psihologia inversa si va zic asa:
Mergeti la magazinele ALTEX, buluciti-va, cumparati tot ce aveti nevoie si nu va bateti capul. La urma-urmei, nimic nu e corect in tara asta !

Sa nu trantesti usa !

2010-09-21T14:31:00.002+03:00

Virgil vorbea serios. Liliana il privea cu ochii mari, surprinsa. “Cum adica?” se intreba uimita. Barbatul acesta cu care-si petrecuse aproape un an, cu bune si cu mai putin bune, barbatul acesta care pana ieri era la picioarele ei, gata de orice ca sa o faca fericita, ei bine, barbatul acesta o dadea afara fara nicio retinere?
Se pierduse de tot si nu stia cum sa reactioneze. Sa se prefaca dura si sa plece cu capul sus ca si cum nu i-ar pasa? Sa zambeasca jucaus si sa faca o gluma doar-doar el va reveni la atitudinea unui etern indragostit? Sau, poate, sa se umileasca si sa-i ceara explicatii ?
- Virgil, vorbesti serios ?
- Da si te rog, cand pleci, sa nu trantesti usa.
Vocea lui nu lasa loc alternativelor. Liliana nu indrazni sa-l infrunte. Isi lua geanta si iesi in strada. “Cu ce am gresit? Faptul ca ieri am stat cu prietenele mele e o crima? Sau poate s-o fi suparat ca am ras de el cand mi-a scris versurile acelea…”
Tot cautand motive, si-a dat seama ca lista era prea lunga ca sa poata primi un raspuns clar care ar fi justificat ceea ce tocmai se intamplase.
De ce?...Nu era singurul barbat cu care se purta astfel. Si totusi, era primul care o izgonea. Se simtea ranita in orgoliul propriu dar parca mai mult decat oricand, vinovata.

Dupa o saptamana, era ca o umbra. Cu tot cu remuscari, cu amintiri, cu senzatia ca a pierdut cea mai mare iubire din cauza ei, ajunsese sa se urasca pe sine. Avea in minte un singur lucru: sa-l sune, sa-si ceara iertare si sa se schimbe pentru el. Sa fie o fata cuminte si sa aprecieze tot ceea ce el ii oferea cu atata generozitate: dragoste si liniste. Da, il iubea, era o certitudine. Iar acesta ar fi fost, cu siguranta , primul lucru cu adevarat matur pe care-l facea in toata viata ei.
Se gandea deja la finalurile acelea romantice de film la care radea cu pofta alta-data, convinsa ca sunt siropoase si de doi lei. Acum stia ca fac parte din viata si ca nu are sens sa le respinga.
Cu pasi din ce in ce mai iuti, se indrepta catre casa lui, la adresa binecunoscuta. Daca nu se ferea la timp, ar fi lovit o femeie insarcinata care tocmai iesise si facea cu mana cuiva de dincolo de poarta.
- Ma scuzati, eram atenta la iubitul meu, sper ca nu v-am facut nimic !
Liliana o privea lung, surprinsa. De la geam, Virgil ii trimetea bezele femeii. Se dadu trei pasi inapoi si spuse:
- Nu, multumesc, sunt bine! Totusi, de curiozitate, cate luni de sarcina aveti?
- Sapte! raspunse, zambind, femeia.
- Felicitari, multa sanatate ! murmura Liliana.
“Cand? Cum?...” Atenta doar la propriile ei nevoi, Liliana parca avusese ochelari de cal. Virgil nu era ceea ce parea. N-a fost niciodata. Doua legaturi, in paralel, consumate atat de intens…
Virgil era inca la geam. Liliana astepta putin, apoi intra in curte. Deschise poarta larg, apoi, cu forta o inchise astfel incat zgomotul sa intrerupa brutal linistea cartierului.
Privi surazatoare spre chipul lui Virgil care incremenise.
- Abia acum am plecat, dobitocule ! Intelegi?... Abia acum!
…Era o vreme minunata si Lilianei i se parea ca soarele zambeste ca in imaginile acelea
din manualul de clasa a II-a…

Oameni, oameni, oooameeeeni !...

2010-09-07T10:18:00.001+03:00

Era o data ca niciodata un cantaret care se numea Aurelian Andreescu. El avea o melodie al carei nume l-am “imprumutat” postarii de astazi. Pentru ca nu pot introduce clipul aici, ca s-o ascultati mai bine, o sa va dau link-ul ca sa-l accesati singurei.

http://www.youtube.com/watch?v=Eymr9j6Rpa8

Cantecul imi place, la fel si atmosfera de atunci… Dar ceea ce vedeti aici e de fapt un strigat.
Oaaameeeeeeeeeni !...Unde mergem ? Incotro ne indreptam ? Ce facem cu NOI ?
Incepand de la imaginile aratate obsesiv la stiri, continuand cu tot ceea ce patim ca popor, ca fiinte umane, ca spirite luminate…
Stiti despre Raelism ? Nu o sa va povestesc eu despre asta…Unii considera ca e o secta, altii o religie. Ca sa fiu sincera, am inceput sa cred din ce in ce mai mult in ceea ce zice Biblia : “Crede si nu cerceta !”
S-au spus tot felul de lucruri: ca ne distrugem planeta, ca fiintele extraterestre ne urmaresc dar ne considera mult prea dobitoci ca sa
ne explice cum sta treaba cu Universul sau cu menirea noastra pe Pamant. Ca Soarele se stinge, ca va veni Sfarsitul, ca plecam pe Marte…
Intre timp, noi ne vedem de treaba. Poluam mediul inconjurator, ne injuram ca nebunii, ne omoram intre noi, uitam de principiile morale si nu dam doi bani pe viitorul nostru si al copiilor nostri. De nepoti sa nu mai vorbim…
Din punctul meu de vedere, lumea nu ar trebui sa se imparta in doua: bogati si saraci - ci in patru: buni, rai , inteligenti si prosti. (Referitor la ultima categorie: din prostie se pot face greseli fatale !)
Pe principiul asta sa se construiasca tari, state sau comunitati. Sa voteze doar cei destepti (si se gasesc nenumarate moduri de a masura inteligenta ), cei care pot gandi in perspectiva si pot ajuta omenirea.

Pentru restul (ordine planetara), intrebati-l pe Jules Verne.
Eu mai zic doar sa meditam impreuna la urmatoarele cuvinte (parafrazand, desigur): catastrofa adevarata, SFARSITUL , vine cu adevarat atunci cand omul e dat pe mana oamenilor…

Barbati disperati (prabusirea unui mit)

2010-08-26T15:37:00.004+03:00

Ii recunosti dintr-o mie. Apoi nu mai scapi de ei. Oricum i-ar chema: Marin, Igor, Sergiu, Andrei…Ii recunosti dupa atitudinea gen: “Daca vrei, iti dau si dragoste, numai hai…”
Pana de curand eram convinsa ca doar femeile pot fi disperate. Neveste, mame, surori, amante, printese, afaceriste, vanzatoare etc. Credeam ca numai genului feminin i se potriveste aceasta “insusire”. Zilele astea am descoperit ca barbatii sunt mai “disperati” ca “disperatele”.
Si ma intreb: “Frate, e cumva o noua epidemie? Una ciudata si fara antidot care a aparut in perioada asta?”Pai sa iti povestesc (tie, singurului meu cititor hermafrodit).
Pe Marinas l-a lasat iubita cu care voia sa se insoare. Ar fi fost a treia casatorie daca ea ar fi fost de acord. Da ‘ ea, a naibii nu voia ! Nu voia si pace ! El are doua case, doua masini, e inca baiat simpatic la 50 de ani, iar EA ( o tipa cam ciudata de vreo 40 si ceva) nu era de acord. Adevarul e ca…ea nici nu era pentru distractie, ea toata viata ei a muncit. Nu stia decat asta sa faca – la petreceri nu dansa…Ciudata rau! Si, cum trebuia sa se intample, a venit si deznodamantul. El s-a imbatat, “i s-a rupt filmul” si a pocnit-o zdravan. Ea a fugit pe geam si s-a intors cu politia ca sa-si ia bagajele. Marinas, zapacit si tulburat sta acum departe de sticla de tarie si se plange - cui il asculta -ca batranetea o sa-l prinda singur si pustiit.Am zis eu ceva de iubire? Ma bucur ca NU pentru ca nu despre asta e vorba.
Igor…Pe Igor ca si pe Marinas l-ati descoperit in insemnarile mele. Cazul asta are staif, nu e la fel cu cel de mai sus. Cuplul este unul deosebit, stilat, de intelectuali. El un fustangiu de prima clasa – ca un adevarat artist, ea o fatuca putin confuza, stearsa care a dobandit doar un nume putin mai cunoscut . Am zis ceva de BANI sau de DRAGOSTE ?
Ma bucur ca NU pentru ca nu despre asta e vorba. In fine, el a zis ca vrea sufletul ei la pachet cu trupul, n-avea cum sa le separe nici sa le ia in rate, era pacat. Ea probabil o fi fost iubitoare de arta si a luat artistul. – chiar nu stiu ce e in capul altei femei. In orice caz, au ajuns intr-un punct de rascruce. Ea a realizat ca masura talentului nu bate cu integritatea morala, el ca a diviniza o femeie nu inseamna neaparat a ignora lipsa de compatibilitate. Bun, in cazul de fata, Igor revine la vechile cuceriri. De frica. Sa nu i se fi pierdut sarmul, sa nu ramana fara sex. In goana lui dupa reafirmare, cade in penibil. Mai rau e ca nu realizeaza…Si se mai darama un mit, mitul barbatului versat si greu impresionabil.
Ramane intrebarea: cat de barbat era cel care a scris “Comedia umana”? (Balzac)
Si tot fara nicio legatura – aparent - , e bine de stiut:
- zece procente din populatie este homosexuala
- oamenii se nasc homosexuali,
- homosexualitatea este inofensiva.

Let’s change the world !...

2010-08-09T11:33:00.001+03:00

Cand aveam 14 ani , am aflat ca sunt ciudata. Ca lumea e altfel decat mine. Ca naivitatea mi se ghiceste in ochi, ca inocenta mi se ghiceste in vise si ca vorbele nu ma ajuta suficient sa vindec nedreptati.
“Incerci tu sa schimbi lumea?" m-au intrebat razand.
Apoi m-au lasat sa merg inainte, impingandu-ma din spate catre cel mai apropiat obstacol al existentei mele.
“ O sa zbor, le-am raspuns.”
Aproape ca am reusit sa depasesc obstacolul. Ce pacat insa ca atunci mi-am pierdut un vis !Urma ca in toata viata mea de dupa aceea sa trag dupa mine o aripa rupta, in amintirea nesabuintei de a sfida cerul.
M-am refacut si am invatat sa plutesc. Sa plutesc pe valurile unei simfonii de ganduri, in armonia culorilor de primavara. Sa gust rasaritul si sa adorm cu dansul stelelor.
…Si n-am simtit cand am alunecat in ocean. M-am trezit brusc inconjurata de rechini, balene in costum de plaja si sirene plictisite de sponsori…
Atunci am invatat ca imaginea conteaza.
Am inotat pana la mal refuzand constant pescarii amatori care-mi ofereau sprijin, apoi incercau sa ma prinda.
Atunci am invatat sa nu judec dupa aparente desi aparentele m-au salvat.
Cand am ajuns ACASA, eram mult mai slaba. Tocmai pentru ca am inteles, in sfarsit, cat de vulnerabili suntem. Cat de tristi. Cat de singuri. Cat de incredibili…
Dimineata, privindu-ma in oglinda, am observat riduri – nimic ce nu s-ar putea repara cu o operatie estetica…
Pe cartea de vizita a doctorului scria:
“Nu credeti in miracole, BAZATI-VA PE ELE !”

Who wants to live forever ?

2010-08-06T15:34:00.001+03:00

Scriu aceste randuri sub influenta mesajului melodiei celor de la QUEEN. Am ascultat candva muzica lor cu entuziasmul unui fan impatimit. Stiu versurile pe de rost, dar parca acum le inteleg sensul…
“ Nu avem nicio sansa
Totul s-a hotarat deja pentru noi…
(…) dar cine isi doreste sa traiasca vesnic?
Cine indrazneste sa iubeasca o eternitate?
Daca-mi saruti lacrimile
Si daca lasi urmele degetelor tale in lumea mea
Ne vom avea mereu
Ne vom iubi vesnic
Eternitatea noastra e azi…”

A avea sau a NU avea blog…

2010-07-30T13:39:00.001+03:00

Am ajuns, iata, intr-o situatie ( previzibila de altfel ) in care imi pun intrebari referitor la acest blog. O mie de fani vor striga (hihihi !) : nu-l inchide, noi citim tot ce scrii tu, ne plaaaaaaaaaceeeeeeeeeee! Cum sa nu, cand sunt vreo sapte (aciuiati stingher intr-un colt de pagina) numai cu poza, ca-n rest trec foarte rar sa citeasca textele mele elaborate.
Chestia e ca, n-am plecat la drum cu gandul la cititori. In zilele astea, fiecare isi face blog, unul mai rasarit ca altul. Abia le recitesc pe-ale lor si ale prietenilor lor, d-apoi ce rabdare sa aiba sa-l mai citeasca si pe-al meu ? Faza e ca nu-mi pasa… Drept dovada, na, n-o sa ma opresc.
Ceea ce vreau sa comentez eu este : cum se poate, frate, sa existe “la unii” ziua si postarea ? Au, n-au ceva de spus, pac ! mazgalesc pagina cum ca-si beau cafeaua si ca afara ploua in timp ce pleaca la serviciu sau nu. Cat de obsedat sa fii de tine incat sa-ti expui zilnic “trairile” ordinare ?
Ha! Am spus-o!... Daca ala mai e blog, atunci eu sunt Adrian Paunescu !
E atata liniste pe pagina mea incat inclin sa cred ca am intimitate. Oau ! Probabil de aici au plecat si “talentele” unora. S-au gandit ca-s singurei,nu-i vede nimeni deci pot scrie ORICE ! Inclusiv programul asociatiei de locatari.
Ce moda stupida ! O tara de genii nedescoperite cu un nivel de trai sub limita supravietuirii.
…V-am zis ? De cand beau ceai verde nu mai consum cafea.

“Madalina”

2010-07-15T14:49:00.001+03:00

“Madalina” era un moment din viata mea.
Madalina Manole era un nume cu care ma obisnuisem.
Madalina canta “Jucatorul de iubiri”.
Madalina era “fata cu parul de foc” si ma enerva teribil titulatura asta pentru ca nu suportam reclama .
Madalina Manole era tanara din generatia de artiste “Angela Similea, Mirabela Dauer si Corina Chiriac”.
Madalina devenise o artista mult prea decenta pentru vremurile in care traim.
Madalina Manole era numele la care apelam atunci cand voiam sa creez o atmosfera placuta ascultatorilor mei de la Radio Galati.
Madalina era de fapt Magdalena, stiati? Mie mi-ar fi placut mai mult Magdalena, dar parca nu i se potrivea…
Madalina Manole mi-a trimis vreo patru albume pentru emisiunile mele. Alaturi de Gabriel Dorobantu, a fost singura solista care a reactionat prompt la solicitarea mea.
Madalina Manole e un nume si un numar in agenda mea telefonica. Ma intreb, daca formez numarul, cine raspunde? Banuiesc ca l-au inchis deja…
Madalina era femeia care la 40 si ceva de ani a avut curaj sa-si realizeze visul de a deveni mama. Stiti ca multe isi pierd speranta si nici nu mai cauta solutii la varsta asta?
Madalina Manole era frumoasa. Nici nu-mi doream alt chip pentru vocea ei. Se potriveau perfect.
Acesta este unul dintre momentele in care imi doresc sa fiu mai mult decat ceea ce sunt, sa dau timpul inapoi si sa vorbesc cu Madalina. Sunt convinsa ca ar fi inteles. Ca viata e frumoasa, ca merita traita, chiar daca prin ochii un copil care intr-o zi va incerca sa inteleaga de ce mamica lui nu e ca a altora. Un copil care-i va asculta vocea, o va admira pentru talentul ei, va fi mandru de realizarile nenumarate, dar va avea mereu un gol in suflet. Sau o dorinta imposibila: sa fie baiatul mamei…
“Madalina”mea, a noastra, va fi mereu suferinta lui.

Un barbat bun

2010-06-11T13:13:00.001+03:00

…sau cat de important este pentru o femeie sa-si gaseasca barbatul potrivit…
Nu stiu cum gandesc Ei. Uneori, pot doar sa intuiesc.Pana mai ieri radeam cu pofta si spuneam: “Barbatii? Sunt un rau necesar…”
De curand, din experienta mea sau a altcuiva (chiar nu conteaza !) am descoperit efectul pe care un barbat bun il poate avea asupra unei femei. Cand zic “barbat bun” nu ma refer la cel inalt, cu alura de sportiv, ochi albastri, brate puternice si cu bani. Vreau sa spun despre barbatul care e capabil sa satisfaca nevoile emotionale si sexuale ale unei femei. Cel care iti este uneori cel mai bun prieten, alteori cel mai bun amant sau cel mai inversunat protector.
Ca si voi, credeam ca nu exista, ca acestea sunt trasaturile perfectiunii.
Viata mi-a dovedit ca m-am inselat. Pentru fiecare exista o melodie care inspira, un colt de natura in care ne regasim, o fotografie care trezeste “ceva” in noi, o fiinta cu care sa ne intregim.Nu exista sablon. Acesta este farmecul existentei noastre: cautarea…
Plecam pe drumul vietii cautand idealul. Idealul nostru sau ceea ce credem noi ca ne-ar implini. In peregrinarile noastre, ne redescoperim.
“Iubitul meu nu e nici pe departe – fizic vorbind - ceea ce credeam candva ca m-ar putea atrage !” imi marturisea zilele trecute o prietena (cea care m-a inspirat la scrierea acestui post).
“Ai sa razi, continua ea. Imi place aroma pielii lui, gesturile, indrazneala, felul in care ma domina uneori sau felul in care se refugiaza in bratelele mele…”
Un barbat bun e un miracol pentru o femeie. Pentru ORICE femeie. Cu un barbat bun poti sa traiesti in saracie, sa lupti atunci cand toti ceilalti iti stau impotriva, sa devii mai puternica, intr-un cuvant (ca femeie )sa te IMPLINESTI.
Sunt femei care se amagesc o viata. Ca banii acopera defectele barbatului de langa ele, ca nu merita mai mult, ca nu exista altceva.
Ba exista…Si, cum ziceam, nu e perfect. Dar te completeaza.

Te casatoresti cu mine?...

2010-06-10T12:59:00.000+03:00

Adica: de ce sa nu stricam totul? Eu zic sa ne iubim ca inconstientii, dar sa nu exageram!

Exact cand ma intrebam daca mai exista cineva care sa creada in “sfanta institutie a casatoriei” , il cunosc, sa zicem, pe … Andrei. Descriere: 30 de ani , putin mai frumos ca dracu’ (vorba cuiva) , usor frustrat de faptul ca nicio femeie frumoasa si inteligenta n-a pus pana acum mana pe el.

Are o privire de barbat pus pe agatat si , in functie de caz , gen dar mai ales seeeeex (muuult seeex), se poate transforma intr-un tip romantic sau barbat credincios (“fidelitate” inseamna sa ratezi ocazia).
In fine, tipul are o problema : vrea sa se insoare ! Orice femeie care sa arate cat de cat bine si sa nu fie “ocupata”, reprezinta sansa lui. Accepta si divortate “ ca alea stiu sa primeasca barbatu’ cand vine obosit de la munca, sa-i faca o friptura, alea, alea !” Ma priveste lung si-mi zambeste periculos de respingator. Brrrr , imi zic si incerc sa-mi imaginez viata alaturi de un personaj asexuat ca el.

Uluitor ! Imi intelege exact mesajul rezultat din entuziasmul meu mai mult decat vizibil. Se aseaza aproape de mine ca sa-i simt parfumul care aduce a naftalina si incepe sa-mi spuna ca… isi doreste copii, ca el aduce bani in casa, ca orice femeie ar fi mai mult decat fericita langa el…Extraordinar, imi zic , iata ce sansa ratez !
Si totusi, il sfatuiesc prieteneste sa-si traiasca viata si-i spun ca nu e cazul sa se gandeasca inca la casatorie.
De data asta, gresesc . Realizez , dar e prea tarziu sa corectez. Ochii ii sclipesc , se apropie mai mult si ma intreaba : “Ceva fara obligatii , vrei ?”

Nu va mai spun cum l-am gonit. Dar sunt sigura ca nu va mai adresa intrebarea asta cuiva, prea curand.

Dragostea e minunata. Sa simti ca traiesti prin celalalt, sa iubesti cu toata puterea, sa te simti implinit…sa-i saruti sufletul cu fiecare zambet, sa-l mangai cu fiecare vorba… Ce-ar putea schimba casatoria , ce-ar aduce mai mult intr-o relatie ?
E ca si cum, pentru a te simti bine pe o plaja, trebuie neaparat sa o cumperi. Achizitia iti aduce bucurie dar, dupa un timp, stiind ca e a ta nu te mai atrage.

Comparatii as mai putea face. Mai bine decat atat, va spun: iubiti-va ca inconstientii, fara limite, dar intelegeti oameni, ca implinirea NU sta in cuvintele astea : “Te casatoresti cu mine?...”

Nu va puneti cu Angela !

2010-06-08T13:33:00.004+03:00

Au luat-o pe Angela la intrebari. Asta mica se uita la ei cu ochii mari, surprinsa de atentia care i se acorda pe nepusa masa.

“ Hai, puiul lui buni, spune: ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?”Angela, ca orice diplomat care se respecta, evita politicos intrebarea. Isi facea de treaba, tragandu-l cu stoicism pe Zarzavat de coada.

“Uite ce frumoasa este ea !” spuse si prietena bunicii ciupind-o de obrajorul catifelat .

“Angelaaaaaa, raspunde-i lui buni !” interveni si mami pe un ton usor autoritar.

“Ce tot vor de la mine?” spunea fetita in gandul ei, putin stresata de insistenta mamei. Culoarea verde a ursuletului din brate o atragea si-si dorea tare mult sa fuga in camera ei sa bea niste suc si sa uite “incidentul”.

“ Eu…cand o sa fiu mare…o sa ma fac…musafir…”

Angela e mare acum. Are studii si conduce la cei aproape 30 de ani un centru de reabilitare. Este foarte serioasa, profesional vorbind si se mentine in functie in primul rand datorita acestui lucru. A reusit sa-si implineasca pana si visul pe care il avea de mica: e un fel de musafir in propria ei viata…

“ Sa-ti povestesc: mama a fost la dentist. Avea o problema cu o masea. Doctorul a facut ce a facut ca a reusit sa-i taie limba. Putin, nu mult.(rade). Suficient cat sa-i puna bandaj si ghips, parca. Saraca, suferea teribil. Ma suna tata:

- Angi, ce face mama?

- Ce sa faca? Sta cu aia in gura…”
Angela este ca o revelatie. Frumoasa de pica, eleganta si independenta. Dar cred ca are o calitate care le pune in umbra pe celelalte: felul interesant in care priveste viata. Ea nu se plictiseste niciodata, nu e conformista si e putin…aiurita.
Personalitatea ei imi aminteste de vorbele lui Woody Allen:

“ Urasc realitatea, dar e singurul loc in care gasesc o friptura calda !”

Trebuie sa fim putin…inconstienti ca sa… hmmm…traim bine…

http://www.youtube.com/watch?v=dyH8ebTqGY0

"Ovo je Balkan" sau geniul Bregovic

2010-06-07T13:03:00.003+03:00

A fost si Eurovision 2010 cu bune si cu rele…Melodii - la propriu.
L-am urmarit. Nu dau verdicte.
Dupa, am ramas si cu "Ovo je Balkan".
Cand l-am vazut prima data pe Milan Stankovic l-am urat. Era un ciudat, sau cel putin asa l-am perceput atunci. Bleah, avea ceva care ma respingea. Acel ceva cu care nu am fost de acord mai exista in mintea mea dar prefer sa nu comentez.
Nu e vorba despre faptul ca pare a avea o sexualitate incerta. Bineinteles ca nu. Chiar n-am nicio problema cu asta.
Apoi, in timp ce ascultam melodia (care mi-a placut, ca-i a lui Goran si “ce-i al lui e al lui”), am intors capul si n-am mai vizionat clipul. Vocea – fara imagine – semana adesea cu cea a lui Fuego. Serios !
Una peste alta n-aveti decat sa ma criticati pentru gusturile mele “exotice” in materie de muzica. Muzica o placi daca o simti.
Stankovic + Bregovic = Good Job
Love it !
http://www.youtube.com/watch?v=U-tqbMDeEW4

L-ati vazut pe Marinaş ?...(cel mai falnic tauras !)

2010-06-01T14:25:00.002+03:00

Isi face veacul prin masina.
De dimineata pana seara cerceteaza strazile la vanatoare de clienti.“Marsaluieste” in lung si-n lat cu o vigilenta iesita din comun.
Sincer, Marinas ar prefera niste cliente pe care sa le prosteasca, “sa le faca de bani” cum ar spune chiar el daca ar fi intrebat.
Are totusi o clientela pe care si-a format-o in timp datorita calitatilor lui intelectuale si a sarmului irezistibil care a dat pe spate atatea reprezentante ale sexului feminin si frumos…
“Am niste panarame pe care le iau dimineata de la restaurant. Bune-bune, ce sa zic, da’ nu-mi pun eu mintea cu ele. Astea se duc cu o gramada de barbati, vai de viata lor. In schimb, imi lasa o gramada de bani . Pai sa le vedeti in ce stare sunt cand pleaca acasa. Sunt atat de bete incat nu mai stiu cat trebuie sa scoata din buzunar. Da’ mie-mi convine…”
Marinaş, cel mai falnic tauraş, e casatorit. Si nevasta il iubeste dar el e mai smeker, ashea… Mai are si o amanta, fata frumoasa si tanara – ce sa zic ! La asta nu poti sa te duci ca la nevasta cu un buchet de flori. Ei trebuie sa -i duci un cadou, o atentie, ceva fin…
“Niciun barbat nu poate sa traiasca doar cu o femeie !” decreteaza simplu si clar.
Din spusele lui, trag concluzia ca e placut impresionat de inteligenta lui nativa si-mi propun sa nu-l incurc cu observatiile mele.
“Si dumneata?”
Brusc isi aminteste ca sunt in masina si se intoarce spre mine, pus pe fapte mari.
“Ar trebui sa-ti gasesti un barbat care sa nu fie nici prea tanar nici batran. Las’ ca o sa te invat eu!...”
Extraordinar ! imi zic in gand.
“Ca sa ajungeti pe Morilor trebuie sa o luati la dreapta!” completez cu voce tare.
Doamne, cat urasc taximetristii !!!

Pitzi – Marcelina (1)

2010-02-08T14:15:00.000+02:00

O cunoastem toti pe Pitzi – Marcelina. Uneori e blonda si ostentativa , asezonata cu gentute de plus, gene false si tricouri mulate. Alteori e bruneta, machiata strident, cu parul fixat la un salon de fitze, cu pantaloni stramti,cizme lungi si lanturi groase . Tatuajul e universal – valabil, nu-si schimba locul niciodata si e vizibil doar la plaja.
Pitzi – Marcelina e mai mereu insotita de un nene scund, fioros de la natura, care salasuieste -cu tot cu garderoba - intr-o masina mare, intr-una argintie, intr-una decapotabila sau intr-una cu numar de Italia. Din cauza asta si numai din cauza asta, domnisoara e barfita de invidioasele care nu-s in stare sa traiasca pe picioarele lor,asa cum face ea.

Pitzi-Marcelina n-a fost mereu asa. Ofteaza si acum cand isi aminteste ce viata grea avea acasa, cand dormea cu inca doi frati in camera, jos, pe o saltea. Nu-si poate imagina cum a fost posibil sa traiasca atatia ani fara unghii de acril, extensii si toale de firma. Si acum are cosmaruri cand isi aminteste ca n-avea bani nici de gene false. Norocul a venit cand tanti Steluta, vecina ei, a ajutat-o sa se angajeze in schimbul doi ca femeie de serviciu la firma unde lucra si ea de ani buni, o firma cam neserioasa, dar care macar ii asigura un venit. Ani de zile a muncit Marcelina la frecat podele, curatat birouri si igienizat toaletele. Se invatase cu astea si habar n-avea de cat de misto era lumea de afara …

Pe atunci, il avea iubit pe Costel. Era din cartier, mai fusese insurat o data si o cam tinea din scurt. Vorbise cu maica-sa si se pare ca avea intentii serioase. Trebuia sa-l spele cineva si sa-i dea de mancare cand venea de la Combinat, ca doar nu era sa-si faca singur! Si-atunci hai, o lua cu totul, chiar daca era …sleampata si nearanjata . Se gandea ea atunci ca oricum n-o vrea nimeni, asa ca, era bun Costel !

Invizibila, imbracata in halatul albastru, Marcelina nu avea nici o prietena la servici. Nimeni n-o intreba nimic, abia daca-i raspundeau la salut. Si-atunci isi facea sarguincioasa treaba si astepta sa mearga acasa ca sa mai urmareasca vreo telenovela sau sa se duca pana la Costel.

Intr-o zi , o noua angajata si-a facut aparitia. O femeie frumoasa, stilata si foarte respectuoasa. N-a tratat-o de sus pe Marcelina ci dimpotriva: a salutat-o si a intrat in vorba cu ea. Cum simpatia era reciproca , Marcelina ii facea cafeaua si o intreba tot felul de lucruri pe care ea nu avea de unde sa le stie: ce se poarta, ce se-asculta, pe unde se merge…

Datorita acestei intamplari eroina noastra a invatat, in felul ei, multe lucruri utile. Dar,cel mai important: niciodata, dar absolut niciodata sa nu traiesti fara un sponsor care sa-ti asigure tie (si familiei tale!) un sprijin material adecvat.

Asa a inceput aventura vietii ei, Pitzi Marcelina…

(Va urma)

Viata mea, o carte deschisa

2010-01-21T10:15:00.000+02:00

N-am mai scris de vreo luna. Si acum o luna nu m-am straduit prea tare. Am facut copy/paste pe o conversatie cu Mos Craciun (o tanti/nene de pe un site care n-avea ce face si a incercat sa-mi dea raspunsuri).
M-am gandit la …”viata mea ca o carte deschisa”. Nu stiu de ce m-a obsedat chestia asta si mai ales nu stiu de ce m-a intrigat. Poate pentru ca am auzit multe persoane, aparent normale, spunand ca n-au nimic de ascuns…Poate pentru ca am crezut atat de mult in oameni incat, pana la urma, EU n-am avut nimic de ascuns.
Cine o fi inventat “zicerea” asta? Probabil cineva care a avut de la inceput titlul, cuprinsul si finalul. E interesant sa fii tu cel care pui finalul propriei tale povesti de viata. Sau daca nu-l creezi tu insuti, atunci e de bine daca ai puterea sa-l constientizezi scriindu-l.
Cunosc o batrana doamna pe care nu am dreptul sa o judec. Viata ei a fost un lung sir de compromisuri. Pe capitole, cu titlu, inceput tumultuous, cuprins tenebros si un final apoteotic care mai continua…inca… I-am oferit umarul meu, linistea , zambetul meu si renasterea unui sentiment…Le-a luat pe toate, le-a inchis intr-un fragment si m-a mentionat la “bibliografie”.
Dupa aceea, mi-am dorit sa dau timpul inapoi si sa nu mai fiu una dintre sursele ei de inspiratie.
In fond si la urma urmei, viata e ca o carte. Dar ca sa o scrii bine si sa fie un succes, trebuie sa ai o anumita pregatire intelectuala. Restul e beletristica.

Am vorbit cu Mos Craciun

2009-12-17T15:07:00.003+02:00

De la: mos_craciun la 17 Decembrie 2009, 14:13 Catre: vox

Subiect: ho ho ho!!

Mesaj:
eheeeei, se apropie sarbatorile! ma intrebam daca te-ai pregatit!
ai pus sosetutele in asteptarea mea?
chiar daca nu, mosu' iti ureaza de pe acum sarbatori fericite si viata lunga si pune grijile si necazurile intrun sac , sa-l aruncam in lac :))
pun de acum , la loc sigur, un zambet pentru tine, ca bucuria sarbatorilor sa te cuprinda si fericirea sa stea la loc de cinste :) pe chipul tau :)
De la: vox la 17 Decembrie 2009, 14:19 Catre: mos_craciun

Subiect: Re: ho ho ho!!

Mesaj:
Eheeiiii mosule, eu sunt mare si stiu ca nimic nu e gratis. In afara de zambete, dar au si ele un sens...
De la: mos_craciun la 17 Decembrie 2009, 14:22 Catre: vox

Subiect: Re: Re: ho ho ho!!

Mesaj:
nu esti mare, fata mosului. numai ca ai uitat sa zambesti de dragul de a zambii, din inima!
raspunde
De la: vox la 17 Decembrie 2009, 14:27 Catre: mos_craciun

Subiect: Re: Re: Re: ho ho ho!!

Mesaj:
Craciunul e pentru a-i face pe ceilalti fericiti...pentru a te regasi in zambetul LOR...
raspunde
De la: mos_craciun la 17 Decembrie 2009, 14:35 Catre: vox

Subiect: Re: Re: Re: Re: ho ho ho!!

Mesaj:
drept graiesti, fata mosului......dar si zambetul tau poate aduce cuiva fericire.
De la: vox la 17 Decembrie 2009, 14:41 Catre: mos_craciun

Subiect: Re: Re: Re: Re: Re: ho ho ho!!

Mesaj:
Zambetele nu aduc intotdeauna fericirea...cadourile nu aduc intotdeauna bucurie...Craciunul nu e intotdeauna ceea ce pare...

De la: mos_craciun la 17 Decembrie 2009, 14:44 Catre: vox

Subiect: Re: Re: Re: Re: Re: Re: ho ho ho!!

Mesaj:
nici iarna nu-i ca vara..

numai tu poti sa schimbi toate astea........... invata sa regasesti bucuria unui zambet curat.
raspunde
De la: vox la 17 Decembrie 2009, 14:49 Catre: mos_craciun

Subiect: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: ho ho ho!!

Mesaj:
Ma regasesc tot timpul anului intr-un zambet curat, Mosule, de aceea nu inteleg Craciunul. Iarna e ca vara cand traiesti la fel. Unde e magia?
raspunde
De la: mos_craciun la 17 Decembrie 2009, 14:50 Catre: vox

Subiect: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: ho ho ho!!

Mesaj:
in inima

Luptand cu viata

2009-11-25T09:10:00.002+02:00

Nu o data m-am trezit cu intentia lasa – recunosc – de a nu parasi patul moale si cald , ca o fortareata din care nimeni nu are dreptul sa ma scoata… Dimineata cred cu tarie ca singurul loc sigur de pe planeta e sub plapuma. Si daca vine un cutremur, ce? Ma ascund acolo pana trece. Si daca vine sfarsitul lumii, ce? O sa mor in conditii decente. E asa de bine si totul pare muuult, muuult prea departe…
Si totusi…si totusi…si totusi! Nu sunt singura. Nu pot sa dispun de mine exact cum mi-as dori. Si daca as fi singura, ce as face? Ei bine, mi-as lua un bagaj si as pleca in lume. Cateva haine si mult curaj. Nu m-as opri pana cand nu as ajunge intr-un loc pe placul meu. Iar acolo as trai o eternitate gustand din lucrurile simple, fara ambitii, nelinisti sau tradari. Acolo e Paradisul.
Viata e simpla. Viata e complicata. Viata e una. Viata e in doi.
Why should I care?
Ne nastem singuri si murim singuri. In spatiul dintre inceput si sfarsit ne leganam in ganduri. Luptam cu viata de parca in spatele nostru sta un dusman nevazut care ne ataca atunci cand ne asteptam mai putin. Gonim prin necunoscut si imploram tacerea. Ne agatam de altii ca noi pe care, in final, ii abandonam sau ne abandoneaza. Uneori radem in hohote si ne bucuram de dansul ritmic al iluziilor pe care le construim temeinic…
Niciodata nu suntem fericiti – deci nu-i putem ferici nici pe cei din jurul nostru. Suntem niste inutili atunci cand nu visam si nu credem in destin.
Imi amintesc un mesaj pe care l-am primit candva: “Nu esti obosita? Ai alergat toata ziua prin mintea mea…” Cat timp din viata noastra le dam lor, celor din jur? Si noi, cu ce ramanem ?
“Mambo- jambo”…imi zic, invocand o prietena care, atunci cand vrea sa sublinieze inutilul intr-o conversatie “tranteste” vorbele astea.
Acum ca m-am dat jos din pat, sunt gata pentru o noua runda. Am pierdut o lupta dar razboiul inca se duce. O sa tina vreo jumatate de secol, dar ce conteaza ?
Cum e bine: sa ierti si sa nu uiti sau sa nu ierti si sa nu uiti ?
E frumos sa visezi…ce pacat ca nu tine mult…
TREZIREA!

http://www.youtube.com/watch?v=jIaHsEdhnTs

What about… HANNAH MONTANA ?

2009-11-16T09:39:00.001+02:00

O adevarata isterie in randul pustoaicelor – mai mici sau mai mari.
Diana cumpara tot ce gaseste cu imaginea acestei domnisoare blonde. Cu banii pe care i-a dat pe toate produsele marca Hannah Montana, ar fi putut sa cumpere starul in persoana. M-am intrebat mereu : ce o mai fi si asta ? O chestie care o sa treaca, mi-am raspuns tot eu, cu gandul la eroii din desenele animate care m-au influentat in copilarie exact cat a tinut serialul cu pricina plus cel mult doua luni.
Si totusi, oriunde merg: in librarii, la magazine sunt persoane mature sau fetite care, inevitabil, intreaba de Hannah. “Tine cam mult febra asta, mi-am zis. Si se raspandeste mai repede ca un virus!”
Si asa mi s-a trezit curiozitatea…
Desi am fost fan Queen, candva, demult, n-am apreciat niciodata isteria provocata de o vedeta. Si era pe atunci Michael Jackson (Dumnezeu sa-l ierte!) sau Depeche Mode, Metallica, etc…M-am ferit sa idolatrizez, sa plang, sa iau cu mine spiritul de turma. Am vrut, asadar, sa stiu ce are acest star mai mult decat altii, sau prin ce a reusit sa fascineze o lume intreaga si sa-i faca pe cei mai tineri sa o ridice la rangul absolut.
Diana, avand varsta potrivita, s-a oferit sa ma initieze dupa ce i-am facut cadou ceea ce-si dorea cel mai mult dvd-ul cu Hannah Montana “The Movie”.
Cu ajutorul ei, am aflat ca Hannah e doar un personaj dintr-un film, ca Miley Cyrus este de fapt actrita si cantareata care sta in spatele fenomenului blond. Ca este fiica unui cantaret de muzica country de care nu auzisem: Billy Ray Cyrus.
Am vazut filmul alaturi de Diana. Eram pregatita sa rad, nu sa plang. Sa fiu cel mai aspru critic. Dar s-a intamplat exact ce nu ma asteptam. Mi-a placut !
Dupa ce am vizionat, am comparat-o pe Miley cu Shirley Temple, desi diferenta de varsta e evidenta. Dar nu stiu de ce, mi-a dat impresia unui copil talentat, dulce si simpatic. Asa cum as vrea sa fie si fiica mea peste o vreme…
Filmul “per total” transmite mesajul care ne-a fascinat pe noi candva – noi, cei trecuti de 30 de ani- mesaj pe care l-am gasit mai tarziu de varsta copilariei in… de exemplu “Cool as ice” sau “Dirty Dancing”. Nu are niciun pic de violenta verbala sau fizica, e o povestioara draguta despre familie, prietenie, modestie, dar mai ales talent. Mult talent !
Relatia dintre Miley si tatal ei este absolut minunata, un exemplu pentru toti. Iar Billy Ray Cyrus chiar canta ! Canta bine, ascultati “Back to Tenessee”…
Ma rog, poate ca scrierea asta putin mai intima vine ca urmare a faptului ca eram extrem de speriata de “generatia EMO”; de ce canta sau de cum reactioneaza ciudatii aia ; de statutul “pitzipoancelor” si “cocalarilor”. Eram convinsa ca trebuie sa ma impact cu ideea, ca timpurile sunt din ce in ce mai grele. Totusi, nu e asa.
Mai exista o speranta pentru cei tineri : aceasta Hannah Montana cu toata isteria pe care o provoaca si pe care acum o inteleg in mod pozitiv…
Pentru a argumenta, o sa va ofer doar un videoclip – din lipsa de spatiu. Suficient insa, din punctul meu de vedere. Daca sunteti curiosi, puteti cauta voi.
Nu-I nimic gresit sa o placi pe Miley Cyrus. E un talent, un fenomen care a reusit sa cucereasca milioane de suflete curate! Multumesc, Hannah Montana !
http://www.youtube.com/watch?v=RlnbmZK7GxU

Din confesiunile unui romantic...

2009-11-13T15:50:00.002+02:00

Când am vazut-o prima oara, am stiut ca voi suferi mult de dragul ei. Era prea frumoasa ca sa apartina unui singur barbat si prea rece ca sa se topeasca la primul sarut fierbinte. Se asezase, picior peste picior, lânga mine, la barul la care obisnuiesc sa-mi alin singuratatea din când în când, fericit ca exista si pentru mine un colt de lume în care sa ma regasesc.

Era înalta, subtire, îmbracata într-o rochie lunga, al carei material era catifelat, la fel ca si pielea ei pe care nu as fi îndraznit sa o ating de frica sa nu se transforme în ceva ireal, iar eu sa nu o mai revad. Si-a luat încet, ca o felina, paharul cu licoare dulce, de culoarea macesului si m-a privit cu subînteles, parca invitându-ma sa ma apropii, sa o iau de mâna, sa o întreb daca e libera sa ma însoteasca. M-am ridicat încet, aparent nepasator si am facut doi pasi spre iesire. Voiam sa o vad ca se teme, ca face ea un gest sa ma opreasca. În cazul acesta mi-as fi vazut de drum si as fi tratat-o ca pe oricare, dar reactia ei m-a retinut. Nici nu a clipit, nu s-a întors spre mine, de parca nu existam si atunci mi-am dat seama ca semanam si ca as putea sa încerc…

Dar ea era prea frumoasa ca sa apartina unui sigur barbat, iar eu eram prea rece pentru ca pasiunea ei sa ma faca sa ma schimb. Încet si sigur, am parasit pentru totdeauna barul în care obisnuiam sa sufar uneori…
http://topsentimental.wordpress.com/page/2/

Gradinarul

2009-10-27T10:44:00.004+02:00

Incontestabil, Igor este un actor extraordinar. Cand e pe scena atrage, fascineaza, subjuga. Nu este un barbat frumos - nici pe departe – dar are carisma. Mai mult decat atat , in intimitate nu are niciun fel de limita. Este inventiv si e intotdeauna la dispozitia partenerei. Acel “cum iti place” are darul de a multumi pe deplin femeile pe care si le permite.
Desi comportamentul lui pare a fi ideal, trebuie spus ca nu exista niciun pic de romantism in toate astea. Totul se bazeaza pe placere fizica si multa, multa chimie…
Igor este casatorit. Despre sotia lui, Diana, vorbeste ori de cate ori are ocazia:
“Este un om minunat, iubirea vietii mele, cea mai frumoasa femeie pe care o cunosc…n-o voi parasi niciodata !”
Odata se spunea despre marinari ca au cate o fata care ii asteapta in fiecare port. Igor are cate o partenera in fiecare oras. Atunci cand pleaca in turneu, el trebuie sa fie asteptat in fiecare loc de o femeie. Femeile lui nu sunt partenere ocazionale. Sunt mereu aceleasi – nu le schimba, dar daca mai poate adauga… atunci o face cu aceeasi placere (fizica).
Igor stie ca are talent. Stie ca lumea il iubeste si ca valoreaza foarte mult. De aceea, considera inutil sa cheltuie bani cu vreo reprezentanta a sexului frumos. Cel mai placut cadou este el insusi si ea trebuie sa fie mai mult decat multumita ca el ii acorda atentie.
Aaaa, cand e vorba sa-si implineasca vreo fantezie, da ! Atunci cumpara tot ce e nevoie la preturi convenabile – doar n-o sa faca risipa stiind ca Diana abia asteapta sa mai cumpere cate ceva pentru casa.
El chiar o iubeste pe sotia lui, nu sunt doar vorbe in vant. Cand a cerut-o de nevasta, cu putin timp in urma, a trecut prin niste emotii ! Cumplite… Se intreba: “Accepta ? Nu accepta?...”
Atunci a fost un moment extraordinar pentru el. A dus-o in Paris la unul dintre cele mai frumoase restaurante si dupa o cina romantica, s-a asezat in genunchi si i-a oferit inelul… Ea a zis “Da!” iar el a fost cel mai fericit barbat in viata.

Cand Geanina mi-a povestit prin ce trece si a venit la mine ca sa o sfatuiesc, m-am intrebat ce fel de femeie ar accepta – fie si periodic – un asemenea barbat in viata ei…
Mi-a venit in minte ce-mi ziceau inteleptii, ca traiesti o viata langa un om si tot nu reusesti sa-l cunosti. Foarte adevarat. Nu putem insa (sub nicio forma) sa-l judecam pe cel de langa noi atata vreme cat nu ne cunoastem pe noi insine. Cu cat inaintam in varsta, ne redescoperim. Cand avem senzatia ca stim ce vrem, ce ne lipseste, ce putem si ce ne dorim, apar elemente noi care ne genereaza intrebari cum ar fi: “Ce caut EU in viata mea?” Mai rau e ca nu avem puterea sa luptam cu noi ci incercam sa ne implinim dorintele indiferent daca e bine sau rau ceea ce facem.

De ce “Gradinarul”? Pentru ca Igor al nostru considera ca femeile din viata lui sunt florile din gradina lui secreta…atat de secreta incat nici macar paparazzi nu s-au prins pana acum…

Dragostea nu tine cont de sex

2009-10-15T11:00:00.000+03:00

Aseara am vazut un film care m-a impresionat. N-o sa va vina sa credeti : era vorba despre o poveste de dragoste intre doi barbati. Una romantica. Un proiect curajos – din punctul meu de vedere – dar si foarte reusit. Cel putin mie mi-a placut .
Trebuie sa recunosc ca treaba asta cu relatiile homosexuale nu m-a interesat niciodata. Am acceptat mereu si am respectat optiunea fiecaruia in ceea ce priveste intimitatea, viata privata. Atat si nimic mai mult. Daca, intamplator, am privit secvente din filme cu doi barbati care deveneau intimi, ei bine, eram pur si simplu manata de curiozitate. Si sentimentul asta nu dura mai mult de cateva minute. In sinea mea, consideram nefireasca si nepermisa expunerea unei astfel de relatii. Si nu intelegeam cum se pot completa fizic si spiritual doua persoane de acelasi sex.
Filmul a fost o comedie romantica. Genul la care te relaxezi seara dupa o zi de munca . Protagonistii, doi barbati atragatori, imbracati normal (fara zorzoane sau extravagante), tineri, inteligenti, erau prinsi in vechiul joc al dragostei si al pasiunii intr-o societate in care (culmea!) prejudecatile nu pareau a exista. Se iubeau intens si complet iar singurele lor nelinisti erau provocate doar de intensitatea sentimentului.
Daca unul dintre actori ar fi fost inlocuit de…sa zicem … Julia Roberts (o prezenta feminina, adica) filmul ar fi avut aceeasi savoare – dar n-ar fi avut avut acelasi impact.
O sa va mai povestesc o singura intamplare din film. Prietenii lor – un barbat si o femeie – au o relatie frumoasa ( de fapt , ei pun la cale intalnirea dintre cei doi barbati).
Intr-o dimineata, el ii aduce micul dejun. Ea ii multumeste si-i spune ca mancarea ii provoaca o senzatie neplacuta. Primeste totusi tava si remarca (asezata frumos) o cutiuta. O deschide si reactia ei in fata inelului e cel putin ciudata . El e surprins si confuz. Ea zambeste si-i zice :”Da, ma marit cu tine. Dar lumea o sa spuna ca fac asta pentru ca sunt insarcinata.”
… In fine, filmul merita vazut nu povestit. Pentru cei care mai au retineri sau prejudecati. Pentru cei care mai cred in dragostea adevarata. Pentru cei care nu considera romantismul un semn de slabiciune.
All Over the Guy (In cautarea alesului - Dan Bucatinsky, Richard Ruccolo, Sasha Alexander, Adam Goldberg, Andrea Martin, Christina Ricci, Lisa Kudrow).

Scuipat in direct

2009-10-09T13:25:00.001+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=7rkdfaNmtK4
Cu ajutorul vostru, azi se mai naste o vedeta. Urmariti un videoclip simpatic cu niste personaje inocente, numai bune de propus la campania impotriva gripei porcine.

Daca l-ati vazut, putem sa comentam.
“Mami, mami, l-ai vazut pe nenea de la televizor ?” Mami se grabeste sa ceara un autograf sau sa faca o poza cu celebrul moderator. Nu conteaza absolut de loc daca pana mai ieri nu-i urmarea emisiunea de dezbateri politico-sociale-culturale . Din momentul acela si un an dupa, va fi cel mai mare fan.
“E prietenul meu , un tip extraordinar !” Poza apare pe messenger-ul “mamicii”. Tipul are un zambet fals pe fata buhaita, in timp ce se preface placut impresionat de atentia acordata.
Aceeasi persoana celebra, alte ipostaze. O pereche de ochelari de soare lipiti de freza gelata , duhoare de parfum scump si mers blazat. Ceva de genul: “Chiar eu sunt, ba !”
Lumea se opreste, se intoarce, se uita, isi da coate, comenteaza.
“Eu ma duc, zice unul, fa ma poza cu telefonu’ ! “
Intre timp super starul ii zambeste lui tanti de la taraba si-i cere un kil de rosii.
Precupeata se grabeste si se fastaceste - impresionata pana la lacrimi ca o data in viata ei sta la dispozitia unei mari vedete. Alege legumele cu atentie si ia frumos bancnota la care nici nu se uita de frica sa nu apuce sa-l complimenteze pe faimosul cumparator.
Vine seara, adica momentul in care se poate circula incognito ( cu ajutorul ochelarilor de soare asezati in pozitie corecta ). Tipul intra in farmacie si se “loveste” frontal de atitudinea mai mult decat indiferenta a unei vanzatoare. Intreaba ceva, primeste raspuns in doi peri. Intrigat, apeleaza la solutia de criza. Cu un gest afectat, isi ridica pe frunte ochelarii si spune:
“ De obicei vine soferul meu, dar i-am dat liber azi. Vreau sa-mi dati…”
Madam tresare, isi revine brusc, se ridica vioaie si-i ofera o paleta intreaga de produse.

De ce v-am spus toate astea? De ce v-am invitat sa vizualizati filmuletul?
Ei bine, va rog sa-mi permiteti sa va explic. Nu stiu daca numai noi, romanii, suntem asa dar am constatat faptul ca tindem sa ridicam la rang de celebritate orice individ care apare pe sticla - orice fraier care crede ca are talent de jurnalist (iertati-mi duritatea exprimarii).
Nu credeti ca ar trebui sa trecem prin filtrul gandirii tot ceea ce vedem si auzim prin mijloacele mass-media?
A fi realizator de emisiuni tv sau radio este DOAR o meserie . Iar oamenii care o practica nu sunt neaparat cei mai destepti si cei mai frumosi.
Ca in orice meserie conteaza foarte mult talentul si daruirea. Daca nu-ti place ceea ce faci, degeaba te straduiesti.
“Scuipat in direct” – e o lectie de jurnalism. Cu dedicatie pentru toti cei ce cred ca radio-ul si televiziunea sunt gradini zoologice.

De ce nu-mi plac femeile…

2009-09-28T11:04:00.000+03:00

Lasand la o parte criteriul sexual, o sa incerc sa-mi motivez frustrarile provocate de prezenta unor doamne si domnisoare in viata mea. Trebuie sa lamuresc inca de la inceput doua chestiuni : 1) nu generalizez; 2) fapturile in discutie au intervenit in existenta mea nechemate , ca o consecinta a preocuparilor mele sociale.
“ Auzi, draga, ce mancare ai mai facut azi?”
Intrebarea asta ma calca pe nervi. La propriu. Adica, de ce e atat de interesant sa impartasesti cate sarmale ai in cratita si ce condimente ai adaugat la preparare? Nu spun ca nu e si asta o ocupatie necesara si uneori placuta. Dar sa faci din asta un subiect de discutie mi se pare de-a dreptul enervant.
“Sa-ti povestesc ce fel am mutat dulapul aseara…singura, draga, singura !”
Clar , am ceva cu chestiile astea care tin de gospodarie. Dar va intreb pe voi: chiar va intereseaza sa stiti daca tanti Smaranda are acces la usa de la baie mai usor decat inainte?
“Vai, draga, ce fusta scurta are aia ! N-are niciun pic de bun simt ! ”
Daca ar avea ce sa arate si-ar pune si ea. Dupa cuvintele astea, sunt sigura ca pe lista ei sunt si eu (dar n-o sa-mi spuna mie ci, probabil, celei criticate anterior).
“ Sa stii ca asta e o surpriza. Nu ma asteptam sa arate asa de bine iubitul tau. Cum de s-a uitat, draga, la tine?”
Recunosc, mie nu mi s-a intamplat asta, dar am vazut cu ochii mei cum “a patit-o” o colega. Asta-i genul de femeie pe langa care nu trebuie sa zabovesti prea mult.Nu de alta dar s-ar putea sa te trezesti ca-i face avansuri pe fata iubitului tau.
“ Ce frumoasa esti, ce bine arati azi! Uite, ai o scama, stai sa ti-o dau jos.”
Nici asta nu-i de bine. Se numeste perfidie.
…O sa inchei aici sirul replicilor celebre. Va las pe voi sa completati (in gand sau in scris) daca ati trait vreo experienta asemanatoare.
Eu pot sa mai zic urmatoarele: nu-mi plac femeile pentru ca vorbesc prea mult (uneori exagerat!), pentru ca in cele mai multe nu poti avea incredere, pentru ca nu-si depasesc conditia, pentru ca sunt invidioase pana la rautate si pentru ca le permit barbatilor sa le trateze ca pe niste sclave.
Repet: nu generalizez. Pentru ca inainte de a fi barbat sau femeie suntem oameni, fiecare cu educatia si comportamentul lui.
Dar ma deranjeaza cumplit lipsa de caracter– semnalata indeosebi in randul reprezentantelor de sex feminin. Refuz sa devin ingamfata , limitata , barfitoare si superficiala!
Cu toate astea, sunt obligata prin nastere sa fac parte din lumea femeilor. Prietena mea spune ca barbatii sunt mai rai. Se poate…
Eu stiu doar prin ce-am trecut: e tare rau sa intri in gura “lumii”!

Minodora Dedis,mai buna ca Madonna

2009-09-23T14:50:00.001+03:00

Desigur, multi vor contesta in gand sau in scris ceea ce eu decretez cu atata usurinta.
Cati dintre voi o cunosc pe Madonna ? Toti.
Cati dintre voi o cunosc pe Minodora Dedis? Mult prea putini.
Minodora Dedis este, inainte de orice, un om. Un om care plange , rade , traieste , invata , dar cel mai mult si cel mai mult , CANTA. Canta dumnezeieste !
Nu am pretentia sa fiti de acord cu mine , nici macar nu va cer sa cautati pe you tube inregistrarile cu ea…Scriu toate astea aici pentru ca simt nevoia sa impartasesc lumii o senzatie unica pe care n-am crezut ca o voi trai vreodata decat la intalnirea cu marii artisti , cei recunoscuti international.
O ascult pe Madonna de o viata. Muzica ei mi se pare excesiv de comerciala , placuta si dinamica (depinde si de cantec). Dar stiti ce ? Nimic din vocea Madonnei nu ma entuziasmeaza , nu ma infioara , nu ma inspira , nu ma face sa-mi doresc sa cant si eu… E doar una dintr-un million.
Minodora Dedis a fost invitata mea intr-una dintre emisiuni. Va spun sincer ca in momentul in care fatuca asta (sa ma ierte daca nu-i place sa-i zic asa) a pus mana pe microfon si a fredonat primele acorduri dintr-o melodie , ei bine, s-a facut liniste ! Toata lumea statea nemiscata asteptand sa asculte, sa asculte o melodie fara sfarsit. Vocea ei te face sa vibrezi , este calda si puternica , vie si impresionanta.
Daca maine Minodora Dedis ar sustine un concert in Guatemala, m-as duce negresit. Daca Madonna a fost in Romania, ei bine, treaba ei ! Daca are 51 de ani si se misca bine, ii doresc multa sanatate in continuare si o invidiez ! Daca are un iubit tanar care arata foarte bine, ma bucur ! Si mi-as dori si eu sa am aceleasi calitati cand voi ajunge la varsta ei.
La concert nu m-am dus.Am toata muzica ei in calculator, am vazut ce poate…De ce sa dau si bani ca sa fiu acolo? Cred ca nici daca era gratis nu m-as fi deranjat. O sa-mi permit sa trec peste Madonna (in toata maretia ei) si sa constat inca o data ca s-a facut o mediatizare excesiva a “evenimentului”.
Minodora Dedis e un spectacol pe care vreau sa-l vad. Nu numai vocea ei dar si prezenta scenica este deosebita. Daca va asteptati sa vedeti vreo silfida cu fusta scurta, par in valuri si privire de caprioara incoltita, ei bine, va inselati. Daca sunteti curiosi, va invit sa descoperiti singuri.
La final, vreau sa va intreb doar atat: care este rolul unui artist daca nu acela de a emotiona, incanta, subjuga publicul ? Daca Madonna este o legenda, atunci eu prefer povestile nemuritoare. O prefer pe Minodora Dedis.

Frumoasa, nu proasta!

2009-09-23T13:06:00.002+03:00

Arina este o fata frumoasa. Inalta, cu forme armonioase, ochii negri – foarte expresivi - , parul lung si gura senzuala. Inca de cand era mica a fost remarcata si chiar a facut figuratie intr-un film.A primit si primeste si acum oferte sa prezinte moda sau sa intre in spoturi publicitare.
Am cunoscut-o de curand si “pentru ca ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place”, mi-am exprimat admiratia si , oarecum invidia, avand in vedere ca nu m-am nascut atat de norocoasa.
M-a privit de parca as fi criticat-o.
“ Multumesc…Dar sa nu crezi ca e un avantaj…”
“ Ba e, i-am raspuns. Orice s-ar spune imaginea conteaza, chiar foarte mult. Cand o femeie mai putin atragatoare incearca sa obtina ceva trebuie sa se straduiasca mai mult. O femeie frumoasa pleaca la drum cu un avantaj…”
“ Daca gandesti pana aici, ei bine, ai dreptate. Mi se intampla mereu sa fiu admirata si sa mi se ofere fara sa pretind. Dar nu stii ca platesc pentru asta…”
Si a inceput sa-mi povesteasca. Multe…
Prietena ei cea mai buna nu a vrut sa o mai vada pentru ca iubitul ei o placea si acest lucru era evident. Alta-data, mergand pe strada, era cat pe ce sa fie luata cu forta de cativa indivizi cu ganduri –putin spus- rele…Oriunde incerca sa se angajeze, aparea un sef pofticios sau o dama frustrata si viata-i devenea un iad. Daca trecea cu bine un examen sau obtinea o diploma, totul se punea pe seama faptului ca era atragatoare si obligatoriu, trebuia sa aiba si un comportament indecent.
De curand, s-a dus la doctor. O dureau ingrozitor picioarele. Domnul doctor, un nene la vreo 60 de ani, deosebit de amabil, a simtit nevoia sa o ajute si sa-i faca un control amanuntit. In consecinta, a invitat-o sa se dezbrace in totalitate ca sa constate daca durerea de picioare provine de la stomac sau de la inima. De asemenea, i-a sugerat ca ar putea sa-i aplice un tratament gratuit, cu conditia sa-l insoteasca intr-o statiune la munte.
Arina a terminat doua facultati: Drept si Jurnalism. E o fata desteapta care a invatat sa se apere avand de partea ei , in primul rand, legile bunului simt. Am recunoscut cu placere un caracter frumos si o persoana cu inteligenta peste medie.
Totodata, mi s-a daramat convingerea ca frumusetea este avantajul suprem. Un chip placut neinsotit de o minte – brici e ca bluza cu sclipici sau ca bronzul in decembie.
…Ieri m-a sunat Arina sa-mi spuna ca s-a maritat. Am felicitat-o si ea mi-a povestit cat de fericita este ca si-a gasit alesul. Un singur aspect i-a intunecat bucuria: a trebuit sa minta in Biserica.
Pe bune, voi ce-ati fi raspuns daca Slujitorul Domnului v-ar fi intrebat:
“Roaba lui Dumnezeu, ai facut sex oral?”

Doua cupluri, trei iubiri !

2009-09-23T13:05:00.001+03:00

Am o parere , dragii mei : vom elucida curand misterul extraterestrilor.Al relatiilor interumane , NICIODATA !
Se spune ca ne simtim atrasi de reprezentantii sexului opus (eventual!) care ne seamana. Fizic, nu comportamental. Se spune ca o femeie stie din primele secunde ale unei conversatii cu un barbat daca ar putea sa-l accepte vreodata ca partener. Daca sunt adevarate aceste afirmatii nu pot spune nici macar din punctul meu de vedere.
Cum e vorba aceea : “viata bate filmul”, parafrazand , realitatea bate speculatiile de orice gen.
Ne indragostim sau suntem doar atrasi de o persoana. Chimia face legea. Si daca e suficient de puternica, nu tine cont de religie, educatie, doboara prejudecati si principii. Dupa consumarea “relatiei”, de obicei , lucrurile se opresc aici sau aspira catre un alt nivel. Fiind de moda veche , o sa insist asupra celei de-a doua variante. Dintr-o data lumea e doar un decor pentru doi, ea il viseaza, il asteapta, se lasa cu totul purtata de sentimente. El o doreste, devine sentimental , gelos, mai bun, mai tandru… Avem noroc, tocmai se formeaza un cuplu care-si va oficializa relatia. Privesc cu incredere catre viitor , vor avea copii , vor avea probleme, vor avea nepoti , vor fi multumiti.
Undeva, nu foarte departe de primul cuplu, mai gasim unul. Nu, nu e vorba de comparatie, antiteza, etc., nici nu se vor imprieteni ca sa se distreze impreuna. Si aceasta pereche e una reusita , cu acte in regula , cu dragoste neconditionata.
Totusi , pentru ca destinul le aseaza pe toate conform legilor nestiute , barbatul din prima familie se intalneste absolut intamplator cu femeia din cea de-a doua…
Ceva se naste intre ei , ia amploare , devine tot mai clar ca trebuie intre intr-o relatie intima. Amandoi isi iubesc partenerii oficiali , ii idolatrizeaza. Dar nici peste noile senzatii nu se poate trece . Compatibilitatea in pat este perfecta. Cei doi sunt atrasi unul de celalalt si au o legatura clandestina de durata.
Nici sotul , respectiv sotia nu banuiesc nimic. Ar baga mana in foc pentru cei dragi si ar garanta cu viata ca nu-si impart cu nimeni “jumatatea”.
L-am intrebat pe Marius daca le-a venit vreodata ideea sa divorteze pentru a se recasatori cu cea cu care “traieste” in secret.
“ Da, mi-a raspuns, ne-am gandit o data. Dar ce rost are ? Ne simtim bine asa…Eu le iubesc pe amandoua. Fara sotia mea n-as putea trai. Iar cu Alina ma simt exceptional. Daca am fi impreuna zi de zi poate ca n-ar mai fi atat de frumos. Asa cum sunt acum, mi-e bine. Sunt implinit!”
In mod normal, femeie fiind, l-as fi judecat – pe principiul : mie nu mi-ar placea sa fiu o sotie inselata .
Si totusi, Marius a crescut mult in ochii mei. Sa poti multumi doua femei in acelasi timp, e ceva, nu? Sa le faci pe amandoua fericite , e mare lucru ! Sa te porti astfel incat niciuna sa nu-ti reproseze nimic, ba, mai mult, sotia sa nu aiba nici macar o banuiala!
Poate nu sunteti de acord cu mine dar ganditi-va ca unii barbati sunt cu o singura femeie si nici pe aceea nu o pot face fericita…Bravo lui !
Un singur lucru nu i-am zis – l-am pastrat pentru mine. Eu cred ca atunci cand iubesti CU ADEVARAT (cum el pretinde) nu mai dai nicio sansa unei alte relatii. Nu ajungi pana in punctul in care iti dai seama ca poti iubi doua persoane. Eu una, nu pot.
Dar oamenii sunt diferiti, iar pacatul este vechi…

Daca “MAINE” nu va mai fi…

2009-09-23T13:04:00.001+03:00

Este o melodie a lui Ronan Keating care se numeste asa…
M-am trezit dimineata cu sentimentul ca as fi pierdut ceva. Impresia asta m-a urmarit in continuu, desi mi-am verificat cheile, telefonul, banii, actele si restul lucrurilor pe care le-as fi putut uita pe undeva.
Am stat apoi cu capul in maini la birou, incercand sa-mi dau seama ce e cu mine. In minte mi-a venit cantecul asta ca o dezlegare.
Si-atunci am realizat: am inceput sa uit de mine. Sunt parti din viata mea pe care nu le mai stiu - desi un parfum, o fraza sau o melodie imi trezeste o amintire…De ceva vreme, am inceput sa-mi doresc sa se termine ziua mai repede (sfarsitul programului de lucru), sa se incheie saptamana (week-end !), sa treaca luna (salariu).Asa a trecut si iarna si toamna, primavara si acum vara. Asa s-au dus si anii mei : din aniversare in aniversare, cand rece cand cald, vesel sau trist, linistit sau precipitat…
Ma uit in ochii persoanelor dragi si inteleg ca tot ce-mi ramane e zambetul lor. Este adevarata fericire , nu e vorba despre satisfactiile acelea marunte pe care ni le aduc valorile materiale. Este singura mea eternitate , singurul meu adevar.
Privit din punctul de vedere al existentei, nu sunt prea multe diferentele intre oameni si efemeride (insecte care nu trăiesc în stare adultă decât o zi). Noi avem timp sa ne certam , sa ne luptam, sa ne uram, sa ne barfim si ne ramane atat de putina vreme pentru iubire, pentru liniste sufleteasca…
Suntem atat de vulnerabili si atat de inconstienti !
Si cand ne trezim, suntem prea batrani sa mai alegem. Murim nefericiti, convinsi ca am fi putut trai altfel. Daruind si primind mai multa dragoste, luandu-ne mai mult timp dintr-o existenta goala de trecut, ancorata in prezent, mangaiata de iluzia viitorului…
Ascult iar si iar refrenul pe care il voi lua cu mine de acum inainte si care ma va ajuta sa nu uit cine sunt si ce conteaza CU ADEVARAT.

So tell that someone that you love

Just what you're thinking of

If tomorrow never comes…

Nopti cu muzica

2009-09-23T13:03:00.001+03:00

Ea nu a mers niciodata intr-un club. Exista un soi de spaima, un fel de retinere cand era vorba sa mearga in asemenea loc. Si totusi, noptile ei erau pline de muzica. Alcatuia playlist-ul, isi nota cateva fraze si incepea povestea. Caci fiecare noapte era ca o poveste.

Mereu, cand suna telefonul, tresarea. Apoi raspundea cu voce calda si oferea o farama de liniste. O melodie definea o clipa, o stare, o viata, un om. Muzica ii facea pe toti egali, noaptea impartea aceleasi vise…

Rand pe rand, versuri minunate, ritmuri placute se succedau si singuratatea ei devenea dintr-o data un univers de trairi.

“Niciodata nu ai fost atat de frumoasa, atat de stralucitoare ca in seara asta
Si n-am vazut nicicand atatia barbati care sa te invite la dans…
Cu totii ar vrea sa te cucereasca, sa aiba macar o sansa.
Nici rochia aceea pe care o porti acum, n-o stiu…
Cred ca am fost orb daca nu m-a vrajit stralucirea ochilor tai !
Dansez cu doamna in rosu obraz langa obraz
Si nu mai e nimeni, doar noi doi.
Aici vreau sa raman
Chiar daca o stiu prea putin pe frumoasa mea
Am sa-mi amintesc mereu de ea ca in seara asta….
Asa de minunata ca acum nu te-am vazut niciodata
Si nici atatia oameni care vor macar sa se apropie de tine.
Zambetul tau mi-a taiat respiratia
E prima oara cand am avut sentimentul ca dragostea mea e completa.

Felul cum arati in seara asta…
N-am sa uit niciodata.”

Chris de Burgh, Gary Moore, Leonard Cohen, Queen….
“Nu ar trebui sa uitam niciodata sa fim romantici. Dragostea e motorul existentei noastre. Viseaza, iubeste, primeste caldura in sufletul tau…”
Cuvintele ei se impleteau cu acordurile calde si ofereau iluzia unei nopti fara sfarsit. La 4 dimineata a sunat din nou telefonul. De data aceasta mai linistita, a raspuns.
“Iti multumesc…am crezut ca sunt singura si ca nimanui nu-i pasa. Voiam sa ma sinucid. Acum vreau sa traiesc sa-mi caut iubirea…nu voi inceta sa sper!”

Incet, incet, luminile se aprind. Muzica se stinge. Dar vorbele si visele raman adunate pe o hartie simpla. Sunt acolo pentru urmatoarea noapte de muzica, o noapte fara cluburi, fara promisiuni, fara sfarsit… o noapte ca o poveste…

“You and me we are destined you'll agree

To spend the rest of our lives with each other

The rest of our days like two lovers

For ever

Yeah

For ever

My bijou”

Vreau sa fiu din nou copil !

2009-09-23T13:02:00.002+03:00

Ce dorinta e asta ? se intreaba unii dintre voi…Nu mi s-a intamplat nimic recent care sa-mi provoace leziuni pe creier, zau. Pur si simplu am ajuns la concluzia ca nu exista in viata mea perioada mai frumoasa, mai linistita, mai…sincera decat cea a copilariei.Si cred cu convingere ca nu sunt singurul om care tanjeste dupa asta.
Se spune ca acolo, in sinea noastra, ramanem toata viata niste copii. Poate pentru ca simtim constant nevoie de afectiunea mamei, pentru ca nu suntem nevoiti sa intram in lupta pentru supravietuire (dupa caz !) sau pentru ca lucrurile se vad altfel prin ochii de copil…poate toate astea la un loc si multe altele.
Totusi, trebuie sa recunosc ceva: nu mi-ar placea sa-mi retraiesc copilaria in zilele noastre… Mai clar : daca pestisorul de aur m-ar ajuta, i-as cere sa intoarca timpul pentru ca momentele sa fie autentice.
E greu sa fii copil ACUM. Din cauza deschiderii excesive catre informatii care pot afecta gandirea unui om in toata firea (d’apoi a unui prichindel mai mult sau mai putin curios); din cauza agresivitatii umane (mult mai accentuata in ultimii 10 ani) si a altor motive extrem de evidente. De aceea, nici nu mai vreau sa povestesc lucrurile pe care le stiti deja.
Ceea ce vreau sa va spun e ca, pe vremea mea (si nu e atat de departe pe cat ar parea!) lucrurile stateau altfel.
Am fost printre ultimele generatii care au vazut cum se asterne zapada in straturi groase IN ORAS ! Am fost printre norocosii care se “trageau” cu saniuta pana in complex sau se “dadeau pe gheata” in fata blocului …
Am fost printre fericitii care mergeau la Mamaia si se bucurau DOAR de soare si de mare (mai era o cofetarie, una singura pe undeva si trebuia sa fii foarte agil ca sa prinzi loc si
sa fii servit cu o prajitura veche dar BUNA !).
Am fost printre nebunii care se chinuiau sa vada de zece ori Piedone si sa planga la “Vandana”…Printre haiosii care mancau seminte in fata blocului si jucau Oina…printre indragostitii de emisiunile italiene si fanii Ambrei…
Am stat la cozi interminabile de la 4 dimineata alaturi de bunicul meu ca sa prind borcanele cu smantana si sticle (de sticla!) cu lapte…Am stat ore intregi la rand ca sa cumpar un kilogram de portocale (mai mult nu ni se dadea) ! Am fost Soim al Patriei si Pionier !Am mancat struguri adevarati, rosii cu gust si am ascultat cu interes“Cotele Apelor Dunarii” ! Am prins “Povestea de seara” si am citit “Cei trei muschetari”de trei ori ! Am pierdut timpul meditand si am reusit chiar sa ma plictisesc jucand “flori , fete sau baieti…”!
Amintirile mele sunt poate dezordonate si trairile diverse dar cu siguranta vi le-am spus doar pe cateva dintre ele. Un lucru este cert : as renunta la Internet, la tot ce tine de noile tehnologii si la toate schimbarile care ne-au afectat existenta constient sau nu, pentru a retrai momentele acelea sarace in informatii, dar atat de bogate - sentimental vorbind…
Si da, o sa spun si asta ! Mi-au placut desenele animate la nebunie ! Chiar daca erau putine, povestile acelea au fost baza unor principii sanatoase de viata pe care le respect cu sfintenie !

Am gasit melodia filmuletului “Sandy Belle”. Pentru cunoscatori, “enjoy”!
http://www.youtube.com/watch?v=F6gw56-tcHk

Iubire adevarata

2009-09-23T13:02:00.001+03:00

Azi mi-a atras atentia pe site o intrebare : “Ati iubit vreodata cu adevarat?”. Voturile s-au adunat covarsitor, in favoarea raspunsului “DA”.

Eu i-as fi provocat pe cititori sa-mi explice cum au stiut sa faca diferenta intre dragostea adevarata si pasiunile trecatoare. Am cunoscut pe cineva care, de fiecare data cand avea o relatie romantica, isi numea partenerul, invariabil, “barbatul vietii mele”. Povestea continua , capata substanta dar se si incheia, de fiecare data brusc si fara drept de apel.
Intr-un moment de sinceritate deplina , mi-a marturisit ca pana atunci nu a iubit cu adevarat.
“Cum de ai ajuns la aceasta concluzie ?”am intrebat.
“Iubitul meu de acum m-a ajutat sa fac diferenta ! Este atat de tandru si simt ca dragostea lui ma implineste…Stii, cand il tin in brate e ca si cum am avea un singur trup, un singur suflet…niciodata n-am simtit asa !”
“Dar…ceilalti ? Mereu spuneai ca ai gasit iubirea.”
“A fost frumos, dar viata m-a invatat ca intotdeauna, in dragoste, nu exista limite. Oricand poti descoperi ca poti iubi mai mult, mai mult, infinit de mult ! Ceea ce ieri ti se parea doar un vis , azi ti se poate intampla – o iubire impartasita fara bariere, o compatibilitate perfecta !”
“Nu cumva confunzi iubirea cu atractia ?”
“Chimia intre doua persoane poate fi uneori foarte puternica…dar si sentimentul acesta se consuma incredibil de repede…Si atunci, daca nu exista o legatura sufleteasca, flacara se stinge definitiv!”
Antoine de Saint-Exupery spunea : <>.
Pentru cei mai multi , asta e definitia iubirii.
Pentru prietena mea iubirea adevarata reprezinta , acum , compatibilitatea perfecta. Cu alte cuvinte, primesti ceea ce oferi.
Este adevarat ca pentru fiecare dintre noi exista UNDEVA , CINEVA. Datoria noastra este sa ne implinim destinul prin iubire. ADEVARATA.

Sunt superstitioasa !

2009-09-23T13:01:00.001+03:00

Azi e marti. O zi in care, spre binele meu, SUNT SUPERSTITIOASA ! Nu ies din casa , nu dau telefoane, nu ma intalnesc cu nimeni, nu vorbesc, nu-mi citesc mesajele !... Asa ca tot azi, MARTI , nu-mi cere nimic, nu vorbi cu mine ! O sa am grija sa nu “cobor” din pat, sa nu pregatesc micul dejun, sa nu-mi fac vise, sa nu fac cumparaturi !
Si tot TU sa stii : azi nu ma pierd in ochii tai , nu ma las pacalita de cuvinte dulci , nu te las sa pleci !
Iar daca tot esti aici, acum, FLY ME TO THE MOON.
Si atunci o sa ma pierd din nou in ochii tai, amagita de vorbe tandre si o sa fiu libera sa TE IUBESC ! Pentru ca acolo nu e MARTI, nu e limita de timp, suntem doar noi doi si superstitiile noastre….

Fly me to the moon

Let me sing among those stars

Let me see what spring is like

On jupiter and mars

In other words, hold my hand

In other words, baby kiss me

Fill my heart with song

Let me sing for ever more

You are all I long for

All I worship and adore

In other words, please be true

In other words, I love you !...

P.S. Frank Sinatra – “Fly me to the moon”, dedicatie pentru cei mai romantici dintre superstitiosi.

P.P.S. Pentru ca e marti nu scriu mai mult. Sunt superstitioasa !

O femeie independenta !

2009-09-23T13:00:00.002+03:00

Leni este o femeie divortata. Arata inca bine pentru 38 de primaveri, are o slujba buna, bine platita si care nu o oboseste foarte tare. Plimba niste hartii, vorbeste la telefon (uneori si in interes de serviciu) si se poarta frumos cu sefii. E o tipa foarte speciala deoarece s-a nascut desteapta si n-a mai fost nevoie de cine stie ce studii.

Are un fiu care-i seamana si, desi e licean, nu are voie sa-si exprime parerile, mai ales pe cele care o deranjeaza.

Fostul sot era sub orice critica. Un idiot care umbla dupa femei (curvar nenorocit !) si care a lasat-o pentru una mai tanara. Acum e libera sa respire si sa-si traiasca, in sfarsit, viata!

Totusi, Leni nu e fericita. Nu! Leni nu suporta barbatii urati , nedreptatea care i se face constant (nimeni nu o apreciaza la adevarata ei valoare), dar cel mai mult si cel mai mult uraste … femeile intretinute !
Cand vede pe cate una care traieste din banii “sponsorului” o iau nervii, nimic mai mult ! Pai cum e posibil asa ceva ? E chiar inadmisibil ! Cum sa traiasca aia pe picior mare , nu vezi ce proasta e?

Asa ca, s-a hotarat sa dea un exemplu demn de urmat. EA va fi martira care va demonstra ca o femeie adevarata este independenta.

Cu grija, la fiecare salariu, isi pastreaza un procent de 75% pentru datorii. Caci Leni are bani de dat. Ea locuieste cu chirie alaturi de copilul ei (soarta e de vina, ca n-a avut parte si ea de niste parinti mai bogati), iar gazda nu accepta intarzieri la plata. Ratele la masina (nu e una de lux, dar la volanul ei se simte puternica, stapana pe strazi), ratele la frigider si utilitatile, adunate toate, fac cat trebuie ca sa nu fie nevoie sa se incurce cu vreun mos de-ala care s-o intretina…ce rusine ar fi !

Ceea ce ramane e pus cu grija in poseta pentru necesitati urgente. “Necesitatile urgente” apar in urmatoarele conditii : cand fiul ei nu se trezeste la timp dimineata (si e nevoita sa-i dea bani pentru transportul in comun) sau daca apar cheltuieli suplimentare atunci cand pleaca la plimbare cu iubitul ei.

Despre iubitul ei ar spune multe, dar ii este frica sa nu i-l fure alta. Totusi, fluturand din gene, isi aseaza decolteul si explica: “ E inalt, brunet, are ochii albastri si arata SUPER! Mi-a zis de multe ori ca ma apreciaza in primul rand pentru ca sunt o FEMEIE INDEPENDENTA. Nu seman cu nenorocitele alea care traiesc pe spatele fraierilor. Uite, i-am cumparat o camasa de firma…(zambeste incantata). Stii, el are foarte mult stil si o gandire matura pentru cei 25 de ani abia impliniti. Sunt o norocoasa !...”

Despre ce?...

2009-09-23T12:55:00.000+03:00

De fiecare data cand mi-am propus sa-mi fac blog, o gramada de idei mi-ai invadat mintea. Entuziasmul m-a cuprins si m-a tinut fix...30 de secunde. Despre ce sa scriu? Despre mine?...Cum sa fac eu asta, cand sunt atatia oameni cu povesti interesante de viata, oameni de la care as avea atatea de invatat ! Niciodata nu m-am exprimat bine in scris si, cel mai probabil, n-as impresiona pe nimeni nici daca as lua atitudine impotriva...impotriva....cui?
N-as fi avut initiativa daca nu as fi intrat absolut din intamplare pe blogul cuiva (e stripper!). Doamne, o exprimare de balta - ca sa parafrazez francezul cel mai amabil. Totusi, pentru doua lucruri merita respect : perseverenta si felul cum arata. Va dati seama? Omul asta muncea si transpira ca sa-si construiasca muschii din dotare, pe cand eu, ca o persoana mica si pitica, citeam in liniste si relaxare cartile de lectura suplimentara...

...tot felul de indivizi care pe vremea cand MJ provoca isterie si lesin ei se zbateau intr o mocirla intr un hau intr un abis al neputintei al deznadejdii si al mediocritatii crunte ... de ce ba neispravitilor vorbiti urat judecati si nu lasati un zeu sa si odihneasca somnul cel de veci ?? de ce voi oameni nerecunoscatori incercati sa improscati cu norori sa intinati memoria unei somptuoase somitati ..???????

Am citit ! Am citat !
Diferente intre mine si el sunt multe dar cea mai importanta, din punctul meu de vedere este aceea ca el are muschi si eu am creier. Las' ca-i bine, zice o colega ! Ba nu ! Nu-i bine deloc. IMAGINEA CONTEAZA ! De ce ? De-aia...
Dupa aceasta experienta mirobolanta, am decis ca am si eu o sansa. In primul rand, pentru ca si mie mi-a placut MJ. In al doilea rand, pentru ca am un dezvoltat simt al umorului (rad numai la ideea ca m-ar gadila cineva). ultimul rand , pentru ca vreau sa-mi dovedesc ceva. MIE.
Va rog sa nu comentati nimic. N-o am nici pe Nikita, nici pe Magda sau pe Domnu' Dan, deci nu e nimic senzational. O mazgaleala apatica...
P.S. Pana si Eleva Porno e mai buna decat mine la oral.
P.P.S. Asta s-ar putea sa fie ultima postare. Am vorbit urat ! De dragul punctelor !