O să plec.
Şi-n locul meu vor ramane urmele paşilor tăi.
Ştii, viaţa mea e o chemare
Către infinitul albastru al privirii tale.
O să iau cu mine
Toate emoţiile neştiute,
Toate valurile unor gânduri de rămas bun.
O să-ţi las marea.
Eterna mea iubire,ţi-o las dimineaţa.
Mi-ar fi prea greu să plec la asfinţit
Să tulbur venirea lunii
Cu zgomotul depărtării.
O să mă pierd.
În lumea largă e mult loc
Pentru linişte şi uitare.
Las marea pentru tine
Şi o să uit că o iubesc
Atât de tare…
Eu eterna iubire o lasam de obicei seara,pe pervaz,pentru ca,uite cum s-a potrivit,venea Luna,si cum eu sunt nascut lunea,chiar imi placea sa ma tulbure cu zgomotul apropierii ei.Acuma despre Mare ce sa-ti zic? Stiu ca e sarata si un pic amara. Conteaza?
RăspundeţiŞtergere...unde se duc iubirile pierdute?exista un inger care le strange, undeva intr-un nor - seif si asa devin eterne??
RăspundeţiŞtergere....imi este teama ca am incetat sa cred in acest ETERN...am invatat ca totul are un sfarsit, oricat ne-am stradui noi sa facem lucrurile sa dureze....probabil numai MOARTEA este eterna....