Ii recunosti dintr-o mie. Apoi nu mai scapi de ei. Oricum i-ar chema: Marin, Igor, Sergiu, Andrei…Ii recunosti dupa atitudinea gen: “Daca vrei, iti dau si dragoste, numai hai…”
Pana de curand eram convinsa ca doar femeile pot fi disperate. Neveste, mame, surori, amante, printese, afaceriste, vanzatoare etc. Credeam ca numai genului feminin i se potriveste aceasta “insusire”. Zilele astea am descoperit ca barbatii sunt mai “disperati” ca “disperatele”.
Si ma intreb: “Frate, e cumva o noua epidemie? Una ciudata si fara antidot care a aparut in perioada asta?”Pai sa iti povestesc (tie, singurului meu cititor hermafrodit).
Pe Marinas l-a lasat iubita cu care voia sa se insoare. Ar fi fost a treia casatorie daca ea ar fi fost de acord. Da ‘ ea, a naibii nu voia ! Nu voia si pace ! El are doua case, doua masini, e inca baiat simpatic la 50 de ani, iar EA ( o tipa cam ciudata de vreo 40 si ceva) nu era de acord. Adevarul e ca…ea nici nu era pentru distractie, ea toata viata ei a muncit. Nu stia decat asta sa faca – la petreceri nu dansa…Ciudata rau! Si, cum trebuia sa se intample, a venit si deznodamantul. El s-a imbatat, “i s-a rupt filmul” si a pocnit-o zdravan. Ea a fugit pe geam si s-a intors cu politia ca sa-si ia bagajele. Marinas, zapacit si tulburat sta acum departe de sticla de tarie si se plange - cui il asculta -ca batranetea o sa-l prinda singur si pustiit.Am zis eu ceva de iubire? Ma bucur ca NU pentru ca nu despre asta e vorba.
Igor…Pe Igor ca si pe Marinas l-ati descoperit in insemnarile mele. Cazul asta are staif, nu e la fel cu cel de mai sus. Cuplul este unul deosebit, stilat, de intelectuali. El un fustangiu de prima clasa – ca un adevarat artist, ea o fatuca putin confuza, stearsa care a dobandit doar un nume putin mai cunoscut . Am zis ceva de BANI sau de DRAGOSTE ?
Ma bucur ca NU pentru ca nu despre asta e vorba. In fine, el a zis ca vrea sufletul ei la pachet cu trupul, n-avea cum sa le separe nici sa le ia in rate, era pacat. Ea probabil o fi fost iubitoare de arta si a luat artistul. – chiar nu stiu ce e in capul altei femei. In orice caz, au ajuns intr-un punct de rascruce. Ea a realizat ca masura talentului nu bate cu integritatea morala, el ca a diviniza o femeie nu inseamna neaparat a ignora lipsa de compatibilitate. Bun, in cazul de fata, Igor revine la vechile cuceriri. De frica. Sa nu i se fi pierdut sarmul, sa nu ramana fara sex. In goana lui dupa reafirmare, cade in penibil. Mai rau e ca nu realizeaza…Si se mai darama un mit, mitul barbatului versat si greu impresionabil.
Ramane intrebarea: cat de barbat era cel care a scris “Comedia umana”? (Balzac)
Si tot fara nicio legatura – aparent - , e bine de stiut:
- zece procente din populatie este homosexuala
- oamenii se nasc homosexuali,
- homosexualitatea este inofensiva.
Aparent,bucuria pe care o ai cand iti cade un trup in brate se activeaza,uneori chiar intens,odata cu descoperirea sexului cu care se identifica trupul respectiv.Aparent,ar trebui sa se identifice si prin altceva,nu doar prin sex,dar despre ce vorbim noi aici,nu despre homo erectus? Cu alte cuvinte,eu nu-mi doresc o populatie ofensiva sau inofensiva ci o populatie constienta.Poate atunci s-ar transforma din populatie in popor.
RăspundeţiŞtergereÎmi stă pe limbă să-ţi răspund precum un englez care, la afirmaţia că o treime din bărbaţii britanici sunt homosexuali, a zis că-i o exagerare şi că "mai mult de-un sfert nu suntem!".
RăspundeţiŞtergereDin păcate, în multe domenii, inclusiv în relaţii intime şi-n căsnicie lumea a ajuns la mercantilism. Îşi face fiecare calculul şi negociază ca la piaţă, de parcă sufletul s-ar putea cumpăra. (Trupul, de multe ori, este de vânzare sau de închiriat). Iar Igorii neaoşi, folosesc gloria ca monedă pentru acelaşi lucru. E ceva putred în Danemarca civilizaţiei capitaliste, obsedată de reuşită şi de topuri de toate felurile. Maşini, case, succes profesional şi conturi bine căptuşite peticesc sufletele şi le-năbuşă vocea însetată de împlinire şi sens.