ARTISTA
Inca putin si e domnisoara batrana. Desigur, fiind o femeie obisnuita cu scena, arata foarte bine atunci cand are machiaj si i se pun in evidenta “trasaturile de papusa”. Dac-o vezi in autobuz, te dai jos imediat si-o rupi la fuga. E sasaita, sleampata si stearsa.
Artista (e mai interesanta fara nume !) a fost amanta de profesie cam toata existenta ei. N-a reusit sa depaseasca bariera asta oricat de multe a invatat in arta seductiei. Cand stia si ea mai multe, pac, o trada caracterul… Barbatul trebuie sa o tina in puf. Cum adica, i-a oferit numai cafea fara s-o intrebe daca vrea sa manance ceva? Ce fel de barbat e asta care nu-i face statuie la prima intalnire?
In orice caz, Artista nu sta rau. Are casa – proprietate personala, un cont in banca si , cel mai important , o parere excelenta despre ea. De aceea nu intelege cum, Doamne iarta-ma, nu-i niciun barbat bun pe lumea asta care s-o ia de nevasta…Natarai, mai !
Artista vrea deasupra. Deasupra tuturor actorilor de duzina care o inconjoara de cand se stie. Pentru asta a luptat mult. Chiar prea mult. A fost la “Vocea Romaniei” unde,pentru ca era prea buna, nu i-au gasit locul potrivit si au lasat-o afara. Desigur, in asteptare. In asteptarea lui Mary Poppins, singura care ar putea aprecia adevaratul ei talent ,pe pricipiul : “copia e mai buna decat originalul”…
Artista are lumea ei. Plina de stralucire, de barbati cu bani, de roluri diverse…Aici ea e regina, adorata si venerata ca o DIVA… Se aplauda singura si se mangaie, cuprinsa de o iubire profunda pentru personalitatea ei perfecta, pentru talentul ei neegalat si pentru momentul cand va intra in istoria teatrelor de pretutindeni.
MUZICIANUL
Canta. Canta bine. Ne place. Place-place. Daca ar avea cu 200 de kg mai putin, ar putea urca in lift. Dar e baiat simpatic. “Misto” chiar. Canta mai mult la petreceri private si are succes. Bani are. Figuri are.Placeri are. Nevasta are. Respect n-are.
Un mare muzician !
GOLANUL
…si el un MAAAARE muzician - pardon , golan – cu tot ce implica asta (in domeniul femeilor usoare).
Astia trei sunt niste simboluri. Orice asemanare cu realitatea este absolut deloc intamplatoare.
Trist este ca m-am saturat de atata infatuare, de atatea figuri si de atata falsitate. In meseria mea, intalnesti mereu asemenea specimene. Nu ma las - doar pentru ca am intalnit si oameni decenti, fara cultul propriei personalitati, oameni sinceri si talentati.
Artista, Muzicianul si Golanul reprezinta cu succes o lume ascunsa, vizibila doar pentru cunoscatori.
joi, 10 noiembrie 2011
marți, 25 octombrie 2011
CU CE-AM GRESIT ?
Dimineata de la ora 8.00 sunt acolo unde trebuie sa fiu : in public. Zi dupa zi se desfasoara un alt episod din “Comedia umana”. Se cearta unul cu celalalt, isi jura dusmanie vesnica, isi dau in cap si sufera in grup. Se iubesc la nebunie, se ating toata ziua , isi promit fidelitate vesnica, se satura, se despart si se cauta iar intre ei…
Fraierii…
Actori buni, ce sa zic. Macar decorul e aranjat cum trebuie – o mie de monitoare in spate cu ajutorul carora este explicata, cu lux de amanunte, situatia grea in care se afla tara asta …
In fiecare zi simt cum cineva imi fura timpul.
Am prins candva niste ani de liniste in care ma plictiseam in fata scenei. Nu erau monitoare, Moga, Inna, Alexandra Stan sau magazine cu program prelungit. Erau niste vecini, 9 pietre, Queen si aprozarul. Erau drumuri lungi, pe jos, un soare cald si o zapada minunata.
Astia mici cred ca au totul, dar n-au nimic. N-au vise reale, n-au prieteni adevarati. N-au carti vechi din care sa le cada pagini desprinse, iarba in care sa se tavaleasca, copaci care sa le tina umbra. Ce rost au toate astea cand ,in spate, cele mai tari monitoare se imprietenesc cu tine si te invata sa crezi in Stapanul Inelelor…
Am pierdut ceea ce era mai important : libertatea. Timpul nostru se scurge undeva ca intr-o gaura neagra. Cu cat ne dorim mai mult, cu atat ne ramane mai putin.
Inapoi la teatru… Cu ce-am gresit ?
Cea mai tare inventie ar fi intoarcerea in timp. Pariu ca nu mai ramane nimeni pe-aici ?
Fraierii…
Actori buni, ce sa zic. Macar decorul e aranjat cum trebuie – o mie de monitoare in spate cu ajutorul carora este explicata, cu lux de amanunte, situatia grea in care se afla tara asta …
In fiecare zi simt cum cineva imi fura timpul.
Am prins candva niste ani de liniste in care ma plictiseam in fata scenei. Nu erau monitoare, Moga, Inna, Alexandra Stan sau magazine cu program prelungit. Erau niste vecini, 9 pietre, Queen si aprozarul. Erau drumuri lungi, pe jos, un soare cald si o zapada minunata.
Astia mici cred ca au totul, dar n-au nimic. N-au vise reale, n-au prieteni adevarati. N-au carti vechi din care sa le cada pagini desprinse, iarba in care sa se tavaleasca, copaci care sa le tina umbra. Ce rost au toate astea cand ,in spate, cele mai tari monitoare se imprietenesc cu tine si te invata sa crezi in Stapanul Inelelor…
Am pierdut ceea ce era mai important : libertatea. Timpul nostru se scurge undeva ca intr-o gaura neagra. Cu cat ne dorim mai mult, cu atat ne ramane mai putin.
Inapoi la teatru… Cu ce-am gresit ?
Cea mai tare inventie ar fi intoarcerea in timp. Pariu ca nu mai ramane nimeni pe-aici ?
luni, 24 octombrie 2011
Buna ziua !
...am vrut doar sa va spun ca am revenit. Din mai , de cand mi-am "parasit" blogul s-au inregistrat vreo 2000 de vizualizari...Sper sa nu ma insel, mai ales ca nu stiu ce-am facut pentru asta. Pana aflu ce s-a intamplat, promit sa mai scriu. Va multumesc frumos !
miercuri, 18 mai 2011
DAR DE VIATA
Are opt pisici. Si locuieste intr-o camera mica, aflata la parterul unui bloc. De cum intri in casa ei, incep sa apara capusoare mai mici sau mai mari, colorate, cu ochi verzi, galbeni sau albastri.Sub masuta, din baia minuscula, de sub pat, de sub plapuma, din vitrina, te intampina niste blanosi alintati si plini de personalitate. De undeva, de sus,intr-o cusca, “ganguresc” vreo trei canari.
Ma uit in jur si ma intreb unde mai sta si ea, cum reuseste sa-i impace pe toti si cand mai are timp sa stea...
Ce face doamna aceasta ?
...aduna animalele bolnave.Si nu e vorba doar de pisici - ci si de catei sau de pasari. Ii gaseste, ii ia si ii duce pe banii ei la veterinar. Uneori chiar si pe datorie, ii vindeca sau ii sterilizeaza,dupa caz. A facut o conventie cu un medic care o ajuta.
A avut grija de sute de animalute. Le face bine, apoi le cauta stapani. De cele mai multe ori are noroc : gaseste oameni cu suflet bun, dispusi sa ia acasa o pisicuta curata, sterilizata, sanatoasa si invatata sa foloseasca litiera. Sa nu credeti ca le vinde...Nu!!! Culmea e ca nu cere nimic in schimb. Se bucura ca inca un sufletel o duce bine mai mult decat se intristeaza ca incepuse sa-l iubeasca...Curand, locul lasat liber va fi ocupat de o alta fiinta in suferinta.
Nu are niciun venit.Avea o pensie de boala pe care i-au luat-o. Din ce considerente, numai ei stiu, pentru ca se vede ca este bolnava...
Si-atunci, face curat. Pentru cine are nevoie. Imi povestea ca a muncit doua zile la un apartament mare si n-au platit-o pentru ca nu a avut puterea sa termine.Dar nici n-a insistat. A spus ca mai bine moare de foame langa pisicutele ei...
Am mai cunoscut oameni care iubesc si se sacrifica pentru animale.
Dar aceasta femeie...
Din putinul meu, cand pot, trec pe la ea si-i las cate ceva. Fireste, nu putem schimba lumea sau sa-i ajutam pe toti...
Eu zic ca e bine ca mai exista cineva ca ea si nu-mi doresc sa ajunga intr-o zi imuna in fata suferintei unui animal. Asa cum, din pacate, fac si eu si cei mai multi dintre noi poate pentru ca nu avem puterea sa ne asumam consecintele.
Oamenii ca ea ne apropie de Dumnezeu.
...si totusi, vrea cineva o pisicuta curata, sterilizata, sanatoasa si invatata sa foloseasca litiera ?
Ma uit in jur si ma intreb unde mai sta si ea, cum reuseste sa-i impace pe toti si cand mai are timp sa stea...
Ce face doamna aceasta ?
...aduna animalele bolnave.Si nu e vorba doar de pisici - ci si de catei sau de pasari. Ii gaseste, ii ia si ii duce pe banii ei la veterinar. Uneori chiar si pe datorie, ii vindeca sau ii sterilizeaza,dupa caz. A facut o conventie cu un medic care o ajuta.
A avut grija de sute de animalute. Le face bine, apoi le cauta stapani. De cele mai multe ori are noroc : gaseste oameni cu suflet bun, dispusi sa ia acasa o pisicuta curata, sterilizata, sanatoasa si invatata sa foloseasca litiera. Sa nu credeti ca le vinde...Nu!!! Culmea e ca nu cere nimic in schimb. Se bucura ca inca un sufletel o duce bine mai mult decat se intristeaza ca incepuse sa-l iubeasca...Curand, locul lasat liber va fi ocupat de o alta fiinta in suferinta.
Nu are niciun venit.Avea o pensie de boala pe care i-au luat-o. Din ce considerente, numai ei stiu, pentru ca se vede ca este bolnava...
Si-atunci, face curat. Pentru cine are nevoie. Imi povestea ca a muncit doua zile la un apartament mare si n-au platit-o pentru ca nu a avut puterea sa termine.Dar nici n-a insistat. A spus ca mai bine moare de foame langa pisicutele ei...
Am mai cunoscut oameni care iubesc si se sacrifica pentru animale.
Dar aceasta femeie...
Din putinul meu, cand pot, trec pe la ea si-i las cate ceva. Fireste, nu putem schimba lumea sau sa-i ajutam pe toti...
Eu zic ca e bine ca mai exista cineva ca ea si nu-mi doresc sa ajunga intr-o zi imuna in fata suferintei unui animal. Asa cum, din pacate, fac si eu si cei mai multi dintre noi poate pentru ca nu avem puterea sa ne asumam consecintele.
Oamenii ca ea ne apropie de Dumnezeu.
...si totusi, vrea cineva o pisicuta curata, sterilizata, sanatoasa si invatata sa foloseasca litiera ?
miercuri, 27 aprilie 2011
Unde ne lasa gandul
…ne lasa unde vrem noi. Oriunde, dar nu chiar peste tot. Bariera o reprezinta cunoasterea.
Chiar si asa, tot zburam. Asta e ca o ironie. Prinsi de pamant printr-o legatura atat fragila, atat de vulnerabila, trupul, stam acolo unde trebuie sa fim. Avem perspectiva infinitului si, in acelasi timp, dovada incertitudinilor.
Ce conteaza cu adevarat in viata asta ? Recunoastem sau nu, facem totul in numele iubirii. Nu pentru cineva anume. Ci din dorinta de a primi dragoste, acel sentiment ideal pentru fiecare dintre noi. TOTUL incepe din iubire.
Unde ne lasa gandul...
...acolo unde raspunde sufletul. Nici mai departe, nici mai aproape. Asta e o alta ironie. Avem perspectiva universului dar suntem sclavii instinctelor. Liberi sa zburam, ne rezumam la necesitatile fiziologice.
...ne lasa aproape de perfectiune. Dar pentru ca noi alegem extazul efemer al clipelor, permitem doar imaginatiei sa ne inalte.
Fiecare cu Dumnezeul nostru, ne pierdem, ne regasim sau plutim in iluzia cunoasterii…
Unde ma lasa gandul...
...la malul marii. Acolo “imi raspunde” sufletul.
Chiar si asa, tot zburam. Asta e ca o ironie. Prinsi de pamant printr-o legatura atat fragila, atat de vulnerabila, trupul, stam acolo unde trebuie sa fim. Avem perspectiva infinitului si, in acelasi timp, dovada incertitudinilor.
Ce conteaza cu adevarat in viata asta ? Recunoastem sau nu, facem totul in numele iubirii. Nu pentru cineva anume. Ci din dorinta de a primi dragoste, acel sentiment ideal pentru fiecare dintre noi. TOTUL incepe din iubire.
Unde ne lasa gandul...
...acolo unde raspunde sufletul. Nici mai departe, nici mai aproape. Asta e o alta ironie. Avem perspectiva universului dar suntem sclavii instinctelor. Liberi sa zburam, ne rezumam la necesitatile fiziologice.
...ne lasa aproape de perfectiune. Dar pentru ca noi alegem extazul efemer al clipelor, permitem doar imaginatiei sa ne inalte.
Fiecare cu Dumnezeul nostru, ne pierdem, ne regasim sau plutim in iluzia cunoasterii…
Unde ma lasa gandul...
...la malul marii. Acolo “imi raspunde” sufletul.
joi, 7 aprilie 2011
CELEBRITATE
Copilul tocmai a implinit sase ani. E timpul sa mearga la scoala. Scoala de langa casa. Totusi nu-ti vine sa-l lasi chiar asa, in orice clasa, cu orice invatator. La urma-urmei primii ani de scoala sunt cei care ajuta un om in devenire sa-si gaseasca drumul, sa mearga pe drumul cunoasterii cu placere si incredere.
“Am auzit de unul, Dima, este un invatator bun – putin mai sever dar foarte muncitor si cu rezultate excelente. Am un nepot care a fost elevul lui...”
“ Dima este extraordinar, are grija ca fiecare dintre elevii lui sa fie pregatit corespunzator...”
Si asa auzi de acest pedagog caruia i se face publicitate mai abitir decat pe posturile de televiziune. Asta e celebritatea.
CELEBRITÁTE, (2) celebrități, s.f. 1. Însușirea de a fi celebru; reputație, faimă. 2. Persoană care se bucură de mare renume și prestigiu.
Acest renume se obtine chiar si dupa o viata inchinata meseriei alese, se obtine cu multa munca si daruire. Dar mai ales cu multa modestie si cu satisfactia lucrului bine facut.
De ce ne uitam la televizor si asociem celebritatea cu scandalul? Pentru ca : simtim nevoia sa ne regasim in personaje si fapte de viata, pentru ca nu identificam adevaratele exemple (sau n-avem timp pentru asta), pentru ca lumea asta a luat-o razna...rau de tot !!!
“Am auzit de unul, Dima, este un invatator bun – putin mai sever dar foarte muncitor si cu rezultate excelente. Am un nepot care a fost elevul lui...”
“ Dima este extraordinar, are grija ca fiecare dintre elevii lui sa fie pregatit corespunzator...”
Si asa auzi de acest pedagog caruia i se face publicitate mai abitir decat pe posturile de televiziune. Asta e celebritatea.
CELEBRITÁTE, (2) celebrități, s.f. 1. Însușirea de a fi celebru; reputație, faimă. 2. Persoană care se bucură de mare renume și prestigiu.
Acest renume se obtine chiar si dupa o viata inchinata meseriei alese, se obtine cu multa munca si daruire. Dar mai ales cu multa modestie si cu satisfactia lucrului bine facut.
De ce ne uitam la televizor si asociem celebritatea cu scandalul? Pentru ca : simtim nevoia sa ne regasim in personaje si fapte de viata, pentru ca nu identificam adevaratele exemple (sau n-avem timp pentru asta), pentru ca lumea asta a luat-o razna...rau de tot !!!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)